Poeme-meditații/ de Ziarul de duminică

Sfântul episcop Nicolae Velimirovici

Rugăciuni pe malul lacului

Predania

O carte clasică a literaturii pravoslavnice sârbești, care cuprinde o sută de poeme‑meditații, de o profunzime și frumusețe aparte, scrise la Ohrida între anii 1921‑1922.

În ciuda titlului, nu avem de‑a face cu niște rugăciuni obișnuite, și nici cu scrieri dogmatice sau filosofice (deși găsim câte ceva din toate acestea), ci cu graiuri de taină, vorbiri ale sufletului cu Dumnezeu, vărsare a sufletului și punere a lui înaintea Ziditorului. Limbajul, plin de poetice figuri de stil, este al unui adânc și statornic căutător de Dumnezeu ce‑și spovedește lumii întregi toată durerea, păcătoșenia și neputința, dar și credința și nădejdea că va afla astfel mult doritul răspuns al Celui Preaiubit.
Conștiința dreptslăvitoare nu are nici o pricină de sminteală sau poticnire când află în textul acestor poeme‑rugăciuni referiri la alte religii și termeni din filosofii sau religii orientale: scopul Vlădicăi Nikolai nu este nicidecum unul sincretist, ci avem de‑a face mai curând cu o dorință de a se face tuturor toate, ca măcar pe vreunii să mântuiască, precum odinioară Apostolul Pavel /1 Cor. 9: 22/, dar și cu dorința de a înțelege și de a încreștina darurile pe care „magii de la Răsărit” le‑au adus până la Hristos. Căci, spune Hristos, prin gura Vlădicăi Nikolai: „Toți prorocii calea ce duce către Mine arătau. În Mine sfârșesc și se pierd toate căile prorocilor. De acum înainte Eu singur sânt Calea, și cele afară de Mine fără de cale sunt. Precum multe pârâiașe ce se varsă într’un râu își pierd calea lor osebită, așijderea toți prorocii întru Mine s’au vărsat, și de acum Eu cursul vieții îl orânduiesc. Cel ce urmează a umbla și pe mai departe în căile prorocilor, acela se va pierde, căci merge pe căi ce nu mai sânt” /cap. LVII/.
 

Textul original – spun editorii – pune traducătorului probleme deosebit de dificile. Este un text plin de trimiteri, îndeosebi la Sfânta Scriptură, dar și la toate căutările și lecturile din felurite tradiții ale Vlădicăi Nikolai, mai mult sau mai puțin vădite cititorului. Aproape fiecare poem ar necesita o exegeză aparte, o descifrare a simbolurilor și a tâlcurilor ascunse. Nu a fost în intenția noastră de a face o astfel de exegeză și, după știința noastră, ea nici nu a fost întreprinsă de cineva, iar cele câteva note de subsol nu fac decât să lămurească succint unele cuvinte necesare înțelegerii sensului măcar la primul nivel. Suntem încredințați că, măcar și în parte, cititorul atent va izbuti să deslușească esențialul și să descopere, prin întrebările și răspunsurile Vlădicăi Nikolai, propriile întrebări și răspunsuri, fără a fi nevoit să recurgă la „chei de lectură” oferite de‑a gata.