Poemele celebrului yoghin/ de Ziarul de duminică

Cântarea cântărilor lui Milarepa

Editura Limes

Traducere de Ana și Mihai Olos. Prefață de Humphrey Clarke

Potrivit unei note introductive, cartea aceasta a fost găsită de Mihai Olos în 1965, împreună cu o alta despre viața lui Milarepa, în biblioteca lui Petre Comarnescu, primită în dar de la Mircea Eliade. Milarepa fusese unul dintre poeții admirați de Brâncuși. Traducerile din engleză au fost făcute de Ana și Mihai Olos, fie atunci, fie mai târziu.

Biografia lui Milarepa, marele yoghin tibetan care a trăit acum aproape o mie de ani, frapează prin simplitate. A fost un discipol al lui Marpa, fondator al unei școli lamaice. Conform legendelor, a petrecut mulți ani în meditație, în zone montane înalte, hrănindu-se doar cu plante. A scris poeme pline de lirism și compasiune, învățată prin iubire. 

În Introducerea cărții, sir Humphry Clarke (care i-a tradus lui Milarepa poemele în engleză, în 1958) explică istoria vieții („orice copil tibetan știe povestea marelui păcătos care a devenit un mare înțelept”) și a influenței lui Milarepa. De vreme ce religia primitivă a Tibetului, Bon-ul, era șamanistă și lumea sa era populată de spirite, este ușor de înțeles de ce le place tibetanilor budismul, atât de înrudit cu propria lor credință. Învățătorii (inițiatorii) ordinelor rituale, începând cu Padma Sambhava, trebuiau să posede o știință superioară șamanilor „bon” pentru a converti populația superstițioasă. Și astfel budismul s-a răspândit în scurt timp în întreaga țară.
Rolul lui Milarepa în aceasta este înfățișat în două cărți: Cântările și Viața lui. Povestea vieții sale cuprinde cele mai importante întâmplări din experiența sa spirituală și servește drept schelet cântecelor ale căror accente se întind pe o vastă gamă, de la liric la mistic și filozofic. Cântările din prezentul volum fiind doar o mică parte din marele număr de creații originale, au fost alese cu grija de a prezenta toate fațetele învățăturilor sale. Puține dintre ele au mai fost traduse. Stilul adoptat în traducere este deliberat arhaic, pentru a oferi aceeași impresie pe care o dau cântările față de tibetana de azi. Dar e necesară și o adaptare pentru a face inteligibile cititorului apusean subtilitățile acestei forme foarte complicate a budismului, cu termeni tehnici nefamiliari, dar cu respectul cuvenit față de tradiție. Multe dintre cântece sunt atât de simple că decepționează, dar după o matură chibzuință se va vedea că ele cuprind adevăruri spirituale profunde. Și deși căile alese de Milarepa și Sfântul Francisc sunt deosebite, cine ar putea afirma că în cele din urmă ele nu se întâlnesc?