POEMUL SAPTAMANII / Dezosata

cand mergi pe strada (pasii ducandu-te unde vor) si in cap iti suna zgomotul a 100 de stampile si ai senzatia ca ai atipit, desi mergi pe strada de nu stiu cat timp si nu mai stii la ce te gandeai si, pentru moment, intri in panica, pentru ca stii ca cineva, din spatele unei perdele, te filmeaza; si atunci incepi sa-ti pipai buzunarele dupa chei; si imediat ai senzatia ca n-o sa mai gasesti nimic niciodata; in clipa asta simti o mana pe spate si in clipa urmatoare transpiratia ti-e deja pe frunte si soptesti ceva ce nu auzi nici tu. Nu te speria. E dezosata. cand dormi si te trezesti brusc, te trezeste zgomotul unui pahar spart, aruncat de undeva de sus pe asfalt, poate de la ultimul etaj; si te gandesti pentru o clipa: o fi aruncat cineva cu un pahar de apa dupa un caine… si automat, in clipa urmatoare, iti trece prin minte: cine sa arunce cu un pahar la ora asta, doar eu locuiesc la ultimul etaj; sunt in pat si dorm; si nici un geam nu este deschis, desi ai senzatia ca este deschis – perdeaua se misca si ea. Nu te speria. E dezosata. cand stai singura in bucatarie si fumezi, fumezi dintr-o pornire autodevoratoare; si te gandesti ca si altii (cei mai multi) mananca tot dintr-o pornire cumva asemanatoare: ai impresia ca vor sa se sinucida mancand; si asa cum stai si fumezi (poate ca esti nervoasa sau agitata, nici tu nu-ti dai seama) auzi telefonul sunand; acum tigara iti tremura intre degete; ai senzatia ca telefonul n-o sa inceteze niciodata; si nu ai nici un chef sa raspunzi, de fapt nici nu poti raspunde; ai prefera sa crapi in clipa asta decat sa mai auzi sunetul telefonului. Nu te speria. E dezosata.  

daca visezi ca esti incurcat intr-o padure de vareci, si in jurul tau inoata/plutesc tot felul de vietati si obiecte; dar cel mai agresiv ti se pare ca este un aspirator pe care cineva a scris FAKIR; si tu incerci sa iesi la suprafata (esti constient ca esti foarte aproape de suprafata, pentru ca vezi lumina soarelui deasupra apei), dar varecii ti se infasoara in jurul tau, pentru ca miscarile tale sunt dezordonate si nimeni nu se gaseste in pat langa tine ca sa te trezeasca, iar icoana-calendar de pe noptiera, pe care ti-a dat-o ieri o fetita, nu te poate trezi; acum vezi cum se apropie si vidrele. Nu te speria. E dezosata.

cand te indrepti spre piata intrebandu-te daca umflatul baloanelor poate fi un mod de a te droga; si cum mergi asa treci pe langa geamurile uriase ale bancii din colt, abia te poti abtine sa nu te privesti in oglinda lor, si-ti pui problema ca tipele frumoase si serioase, cu un aer dulcic, nu ai cum sa le vezi: ele stau ascunse in banci si lucreaza la credite, calculeaza; si asta-i adevaratul motiv pentru care pielea lor este atat de alba; ele nu se expun la soare niciodata; si cum mergi asa mai departe cu gandul, de data asta, la filme istorice si SF, ti se face pielea gainii cand privesti mainile oamenilor din piata, cum stau ele intinse, te gandesti ca o mana din asta, intr-o buna zi, te-ar putea atinge si in locul ala s-ar aseza imediat o musca; acum privirea ti-a cazut pe un breloc: soarece cu tricou; si in clipa asta simti cum cineva te impinge de la spate. Nu te speria. E dezosata.  

Poem selectat din antologia Prima petrecere cu poezie, prieteni si… trufe de ciocolata, editie bibliofila, Editura EIS ART, Iasi, 2008