POEMUL SAPTAMANII / In Nord, pe Mara

Acolo unde toamna nici frunzele nu-s frunze
Si gerul te subtie ca lama de cutit
Vibreaza o lumina ca-n marile orase
Cand voievozi de slova din moarte s-au trezit.
 
Frumos e, Doamne, ceasul cand te hraneste mintea
Si ochii te mai rabda cat sa te uiti la cer
Si linistea se-ntoarce sa-ti odihneasca drumul
Sa-ti vezi pruncia dusa c-un tren forestier.
 
In Nord pe Mara poate sau poate in alt Nord
Imi frang a jeluire in pumnii tari genunchii
Ca prietenii nu-mi scriu, nici fratii mei nu-mi spun
Ca-mi ratacesc prin codri matusile si unchii.