POEMUL SAPTAMANII/ O biserica mergatoare

Miresme vatamatoare si diferite forme de rataciri, ba cânta si cucul când a ajuns din urma o biserica neterminata, pusa pe patru roti, plina de gutui, cu limba scoasa. I s-a parut ca are in fata ochilor o adevarata intarire in necunoscut a gratiei sale, din tinerete. Mai ales ca era sub o impresie profunda, atunci, a sfatului unui venerabil sef de trib – sa caute o biserica neterminata, mergatoare, si sa se roage in ea: ca tacerea, indelung practicata, nu-i place lui Dumnezeu, deoarece i te ascunzi… Când a ajuns-o din urma, a constatat ca, de fapt, biserica asta neterminata era o simpla caruta trasa de cai, care scârtâia ingrozitor. Si in care nu te puteai urca, sa te rogi, fiind plina vârf cu tot felul de roade stricate, adunate la intâmplare, ale acestor vremuri.

Regasit, s-a asezat pe coada carutei.