POEMUL SAPTAMANII / Poemele cu tatuca (8)

Cata suferinta poti indura inainte sa te decizi?
Cea mai frumoasa moarte vine in zori,
dupa multe nopti albe in care oroarea
s-a cernut in noi ca faina la moara.

Aerul e bahlit de atata suferinta
si de la bocancii tai vechi lasati pe pervaz.
In bocancii astia ai traversat mlastini si dune,
iar acum ii tii langa pat ca sa nu uiti prin ce ai trecut
si visezi ca intr-o dimineata te vei scula,
ii vei incalta si vei fi din nou slobod.

Iubesc bocancii tai vechi de dezertor
pentru ca vor fi ultimul lucru pe care il vei vedea
inainte sa inchizi ochii.
Iubesc pielea lor roasa, sireturile rupte
si talpile ferfenitite
pentru ca sunt o parte din tine,
sunt o parte din respiratia ta intretaiata
si din veninul gros pe care il scuipi cu naduf
in ligheanul de langa pat.

Tu esti bocancii tai ponositi care
acum nu mai pot face nimanui vreun rau.
Incheietura ingalbenita a mainii tale
se-ntinde dupa bocancii iubiti
cum se intindea candva dupa toporisca sau fierastrau.

Fii pe pace, tatuca, stii doar
ca in ei te vom incalta la sfarsit:
mai aveti de trecut prin multe-mpreuna.