POEMUL SAPTAMANII / Tunelul

Stateam la masa asteptand chelnerul. Si eram tristi si ingandurati, caci stiam ca mult nu mai avem de trait. Cand imaginea noastra s-a decupat in peretele dinspre strada, ca si cum, chiar atunci, urgent, ar fi vrut sa ne vada o privire ce nu suporta refuzul, ca si cum un copil ne-ar fi taiat conturul cu un fierastrau mic de traforaj intr-o bucata de scandura. Apoi, imaginea noastra s-a decupat in autobuzul care tocmai trecea, tinandu-l pe loc pret de un minut pana a trecut prin el. Apoi, imaginea noastra a perforat cladirea de peste drum, trecand prin dulapuri si scaune prin copii si gospodine. Imaginea noastra stand la masa in asteptarea chelnerului a trecut ca un tunel prin muntii din zare si a perforat aerul sarat de deasupra marii si un vapor turcesc si un peste. Si imaginea noastra a perforat ca un tunel de sticla pustiul. Si mama a simtit o impunsatura in piept, cand imaginea noastra stand la masa asteptand chelnerul a trecut prin ea, si cainele nostru a latrat, si cocosul pe gard a cantat, perforat. Si, incet, anevoie, imaginea noastra a decupat iar orasul si peretele opus al carciumii si imaginea noastra s-a napustit asupra noastra, fara noi in ea.