Poetul, fara ruda lui saraca

Cea mai mare vedeta din Romania ultimelor luni nu este nici fotbalist, nici actor, nici cantaret de muzica usoara, nici fotomodel, nici star de televiziune, nici finantist si nici politician. Este poet. De cand chipul i-a fost imprimat pe bancnota de 500 de lei (noi), Eminescu a devenit, de departe, cea mai puternica si mai ravnita imagine (icoana, ar zice el) de la noi.

In fata lui se inchina deopotriva saracul si bogatul, anonimul si omul zilei, inocentul si infractorul. Daca ar putea vedea si zugravi lumile prin care calatoreste astazi, ar iesi o capodopera… caragialeana, caci Eminescul nostru nu mai sade-n stele “si in nori si-n ceruri nalte”, nici macar numai in pantecoasele seifuri aseptizate ale bancilor, in sipeturile aurite ale domnitelor cu zestre ori intre filele cartilor din biblioteca, nu, dumnealui circula acum cu autobuzul in buzunarele sutilor, sade impaturit la portjartiera damelor de cazinouri, isi face veacul prin restaurantele de lux si se turmenteaza prin taverne, provoaca angoase si extaz la bursa, odihneste pe noptiera unei camere de bordel in asteptarea clipei in care o mana transpirata il va trece in alta mana transpirata, vinde arme, cumpara arme, face negot cu de toate, inclusiv cu nimic, asista la violuri, e facut partas la furturi, la inselaciuni, la tradari si la crime, lucreaza cu politia, lucreaza impotriva politiei, face cu ochiul marii coruptii, umple buzunarele, goleste buzunarele, sta la cingatoarea bunilor egumeni, trufeste pantecele filosofilor, indeamna la sinucidere, unge masinarile parlamentare si chiar, cateodata, scapat pe strada de o mana mai uituca, ajunge la cel mai napastuit dintre napastuiti, care nu l-a vazut niciodata la fata.

V-ati fi asteptat, poate, la o pledoarie pentru poezie. Nu este nici locul, nici timpul si nici cazul aici. Dupa cum nu simt nici macar nevoia unei concluzii. Imi pare bine ca, daca ii intrebi pe posesorii de bancnote cu chipul lui Eminescu ce a fost acesta, majoritatea sunt in stare sa-ti raspunda ca a fost poet. E bine. E foarte bine, chiar daca poezia, astazi, e ruda cea mai saraca si mai nebagata in seama a Poetului.