Poezie la frACTalia/ de Ziarul de duminică

Andra Rotaru – Într-un pat, sub cearșaful alb. Ediție revizuită (prima a apărut la Editura Vinea, în 2005)

„Apropiată de expresionism, poezia Andrei Rotaru analizează procesul conștiinței mai degrabă decât realitatea propriu-zisă sau, se poate spune, analizează realitatea,  într-un mod profund interconectat conștiinței, din care rezultă conversia imaginii poetice în viziune: viziune – fiind necesară o lămurire a termenului – cu totul altceva decât semnificația obișnuită a cuvintelor și, astfel, viziune ca imagine distinctă de cea a realității ca atare. Conștiința emerge, apoi, ca un peisaj care tematizează „locul dizgrației”, care este explicat în profunzime în poemul Ghipsuri de flori.

Frumusețea urâtului penetrează poeticitatea acestei scriituri care rezonează cu poeme ale unor Rimbaud, Lautréamont și ale suprarealismului, fără să se identifice cu acestea, deoarece – așa cum e exprimat foarte bine de vocea personajului principal – scopul nu este acela de a formula o estetică, ci de a „depăși granițele lumii. (…)

Prin volumul ei de debut, Andra Rotaru a atins ceva rar: a trezit interesul atât al cititorilor, cât și al criticilor. Un răspuns posibil al succesului cărții poate fi combinația monologului dramatic și figurativ și al decorului plastic, care creează o poezie ancorată în ekphrasis, o poezie cultivată de o posibilă subiectivitate a perspectivei obținută prin lentilele unei situații obiective.” (Jaime Siles,  ABC Cultural, Spania, 2008)

Răzvan Pricop – retrovizor

Cartea reprezintă debutul editorial al autorului.

„Poet excelent este. La 26 de ani, deplin in/format, cu lecturi multiple, scrie cult, precis, proaspăt. ș…ț Expresiv fără șarjarea expresivității, strunit existențial la limita tatonării unei abisale resemnări tensionate, rafinat și deopotrivă ingenuu (etimologic: născut liber), Răzvan Pricop mi se pare o certitudine, caz rar de apariție/evoluție discretă… Obsesia acestui june jude, ce se reclamă liric din O’Hara, dar și din „aura formativă a Constanței Buzea”, dar și, deloc surprinzător, din Fati – da, Vasile Petre Fati, cel cu Zidul și pălăria –, este, dincolo de pierderea purității aurorale, procesualitatea existenței, misterul căreia ni-l livrează scris filmic în fotograme rulate pe un nerv tematic acut, întins uneori, dar cu câtă finețe, până la maximum. Calmul paradoxal, perfid-înșelător, al tonului se insinuează „savant”, vorba acelui Rimbaud, prin distribuția-alternanța accentelor patetic-cabrate, cu surprinzătoare pauze de respirație sau goluri de animație, hipnotic-gratuite – artă subtilă, îndelung exersată.” (Marian Drăghici)

„Ieri, 14 octombrie 2015, am recitit manuscrisul volumului r e t  r o v i z o r cu  voce tare: e incredibil de bun, de emoționant, însetat de frumusețe & puritate. Un adevărat manifest literar, lipsit (în mod miraculos, misterios, neverosimil astăzi) de meschinăria și duritatea în care își îmbracă mesajul masculii alfa ai diverselor generații. De aproape un deceniu nu am mai citit un debut așa dens, original, unde sintaxa și imagistica strălucesc pe fiecare pagină. Iar flirtul cu cinema-ul și cu tristețea, nostalgia infinită a imaginii filmice m-a uns la suflet. O carte cum le-ar plăcea, sunt sigur, lui Radu Cosașu și Lukas Moodysson. La care ar fi vibrat Pasolini și, iarăși sunt sigur, Alex. Leo Șerban.” (Ștefan Manasia)

Octavian Perpelea – Cu dricul pe contrasens

Cartea reprezintă debutul editorial al autorului.

 „Perpelea e ucenicul vrăjitor din Balcani, care face scamatorii cu momentele acelea suspecte, când ne credem supereroi și ne agităm cu talent în propriile filme, pentru ca apoi, inevitabil, să ne prăbușim într-o jerbă de scântei.” (Andrei Dósa)

„Dacă la Acosmei și Gherguț, cinismul își păstrează încă încrederea în capacitatea lui de a nega la modul absolut, odată cu poezia lui Dmitri Miticov și a lui Octavian Perpelea, acesta începe să-și dezvăluie neajunsurile, propria iluzie a negării. Astfel, negând posibilitatea lui „a fi” (viu?), poezia lui Perpelea afirmă în mod paradoxal o lume prezentă și vie. Ceea ce făcea îmblânzirea sarcasmului la Miticov, prin tonul și umorul naiv, se obține la Perpelea printr-un „nu-afirmativ” în fața lumii de cartier (un fel de mahala contemporană). De aici și o subtilă melancolie a versului, ferită de excesele patetismului.” (Iulia Militaru)

Începând cu luna ianuarie 2016, volumele r e t r o v i z o r, de Răzvan Pricop, Cu dricul pe contrasens, de Octavian Perpelea, și Într-un pat, sub cearșaful alb, de Andra Rotaru, Editura frACTalia, 2015, se vor putea găsi în Iowa, SUA, la The University of Iowa Libraries: Main Library, precum și la Shambaugh House, sediul celui mai prestigios program de rezidențe literare internaționale din Statele Unite ale Americii, The International Writing Program (IWP). De asemenea, textele autorilor publicați la Editura frACTalia sunt traduse și dezbătute în cadrul masterului de traduceri al Universității din Iowa, Iowa’s MFA in Literary Translation Program.