Politica nemuncii

De cate ori se popularizeaza masurile Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, ne asteptam ca intr-un termen rezonabil sa constatam fie o imbunatatire a conditiilor de munca, fie o reducere macar simbolica a somajului. Din pacate, de fiecare data asteptarile ne sunt inselate. In aceste conditii, fie noi avem asteptari nerealiste, fie demnitarii si functionarii acestui minister nu se ocupa de aceste probleme, considerandu-le, probabil, neimportante.

In cazul in care Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale se ocupa cu altceva decat cu ocuparea fortei de munca, atunci ar trebui sa isi schimbe numele si sa nu mai foloseasca aceasta denumire decat atunci cand isi va indeplini menirea.

In sprijinul acestei idei vin si realizarile fostului ministru Marian Sarbu care a reusit atat sa dea peste cap intreaga legislatie a muncii prin Codul muncii, cat si sistemul de protectie a mamelor cu copii. Practic, stabilirea unei indemnizatii in suma fixa pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani reprezinta una dintre masurile cele mai neinspirate. Consecintele se vor vedea in curand in principal prin reducerea in continuare a numarului de platitori de contributie de asigurari sociale.

Nivelul exagerat al contributiilor de asigurari sociale reprezinta sursa unui cerc vicios care afecteaza in mod dramatic atat politica sociala, cat si politica fiscala de foarte multi ani. Cresterea numarului de beneficiari ai sistemului de asigurari sociale a facut ca autoritatile sa fie puse in situatia de a mari cotele de contributii sociale, de cele mai multe ori fara discernamant. Consecinta a fost ca s-au acumulat arierate, in principal in societatile de stat cu multi salariati, iar resursele de finantare ale sistemului au devenit din nou insuficiente. A devenit insa din ce in ce mai clar ca o noua majorare a cotelor de contributii de asigurari sociale nu ar face decat sa faca prohibitive costurile cu forta de munca, generand o continua scadere a veniturilor din aceste contributii. Extrapoland analiza Ministerului Finantelor referitoare la introducerea cotei unice de impozit pe venit, ajungem la aceeasi concluzie : reducerea contributiilor de asigurari sociale la un nivel decent ar putea duce la cresterea numarului de platitori.

Desi s-au facut pasi timizi pentru reducerea cotelor de contributii sociale, nivelul acestora este in continuare deosebit de ridicat. In practica, orice reducere de contributie este neutralizata de aparitia unei noi contributii. Un exemplu in acest sens este reducerea de 1% (de la 35% la 34%) din 2002, care a fost insotita de introducerea contributiei la fondul de asigurari pentru boli profesionale si accidente de munca in cota de 0,5%. Aceasta cota va fi fara indoiala majorata pentru anul 2004, in mod diferentiat, putand ajunge pana la 4% din fondul de salarii. Acesta este un exemplu tipic pentru modul in care se fac reducerile de impozite in Romania.

Recent, s-a anuntat o reducere de 2% a cotelor de contributii sociale. Din capul locului trebuie spus ca aceasta reducere este insuficienta, dar este mai mult decat nimic. Tinand cont de faptul ca incepand cu ianuarie 2004 ar trebui sa nu se mai plateasca comisionul pentru completarea carnetelor de munca (carti de munca) in cota de 0,75%, inseamna ca reducerea ar fi de aproximativ 1,25%.

Intrucat bugetul asigurarilor sociale de stat si fondul asigurarilor de sanatate se afla intr-o criza prelungita, singura contributie care poate fi redusa este cea pentru asigurarile pentru somaj. In consecinta, nivelul contributiilor de asigurari sociale va continua sa se mentina la un nivel foarte ridicat descurajand angajarea de personal cu contract de munca. Situatia este cu atat mai grava cu cat in perioada urmatoare guvernul s-a angajat sa faca disponibilizari importante din societatile cu capital de stat. In acest context, activitatea mult prea discreta a Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale nu este de natura sa dea prea multe sperante persoanelor in cautarea unui loc de munca.

Desi este greu de crezut ca in perioada urmatoare cotele de contributii sociale vor suferi reduceri substantiale, orice procent de reducere va fi binevenit pentru angajatori. Din pacate, o reducere mai mica de 10% nu va aduce o crestere a numarului de persoane angajate si nici o echilibrare a raportului intre salariati si pensionari.