Popey si Bluto fac skandenberg prin intermediul lui Buggs Bunny

Atunci cand e scos la tabla, cel mai poznas elev devine, macar pentru o clipa, usor crispat. Poate depune marturie orice profesor. Acum e vremea sa iasa la tabla prezidentiabilii. Iar pentru a primi nota de trecere catre Cotroceni, au mult de transpirat.

Pentru staff-ul lui Adrian Nastase, cea mai mare problema pare sa fi fost, inca de la inceput, aceea de a tranforma imaginea clientului, din Omul cu girofar in Ion Iliescu junior & silitor. Asta ar vrea romanii sa vada la un prezidentiabil, isi vor fi zis exepertii. Au urmat arhicunoscutele bai de multime, cu tot felul de sampoane avizate in prealabil de SPP si staff. Cu vizite electorale usor browniene (trebuie bifat un plan, punct cu punct), mascate de regula de tot soiul de pretexte (inaugurari, comemorari, seminarii, accidente), dupa principiul “biroul premierului e tara”. O strategie simpla, eficienta si care nu implica, fireste, cheltuieli prea mari pentru candidat si partid.

Ceea ce a parut mai greu de inteles pentru expertii cu tarife exorbitante este faptul ca, uneori, socoteala din manual se potriveste prea putin cu cea de la cornul plugului si, of, cea de la cabina de vot. In graba de a recupera timpul pierdut in lungi si enervante coloane oficiale si de dragul de a aduce o nota personala modelului, prezidentiabilul Nastase a marcat cateva schiopaieli care nu l-au facut mai uman ci, ar putea spune carcotasii, usor ridicol (de exemplu, pozele cu coasa ori “dialogul” cu gaina). Astfel ca impresia transmisa de omniprezentul premier este, paradoxal, aceea de nesiguranta.

O schimbare radicala de imagine e greu de facut peste noapte, mai ales atunci cand este vorba despre un personaj politic din prim planul vietii publice. Vrand-nevrand, Adrian Nastase a intrat in constiinta publica drept un personaj arogant, ironic, pretios, foarte bogat, fara prea multe scrupule si, in cazul cel mai fericit, cu un oarecare program, cu o oarecare hotarare, determinare, indarjire. In loc s-o tina pe-a lui, sa-si foloseasca notorietatea, pozitiva sau negativa, a apelat la incercarea de a-si schimba imaginea, fara a lua in calcul legea inertiei. In principiu, atunci cand faci brusc o astfel de schimbare, risti foarte mult. Iar atunci cand noua imagine se vrea doar o copie, doar uzurparea unui drum deja batatorit, sansele de reusita sunt mult diminuate. Omul de rand, pentru votul caruia se produce toata aceasta echilibristica poate, in cel mai bun caz, sa nu mai inteleaga nimic. In cel mai rau caz, isi da seama ca la mijloc este ceva necurat. Ca, acolo, sus, cineva il pacaleste. Asta e cel mai rau lucru, atunci cand mergi la piata: sa-l prinzi pe negustor ca-ti vinde cartofi putrezi, desi pareau mari si frumosi, branza cu aracet sau, pardon, oua clocite.

De partea cealalta, prezidentiabilul Aliantei pare sa aiba o evolutie pur si simplu fireasca, in ciuda unor mici derapaje nationaliste. In vreme ce echipa lui Nastase se umfla tot mai mult, riscand ca membrii ei sa se calce pe picioare, Basescu da tot mai mult impresia ca si-a suflecat manecile, si-a umflat muschii, a fixat directia si a ridicat toate panzele sus. Este un mesaj mult mai simplu, mai aproape de ceea ce stiu si apreciaza alegatorii la personaj. Popey Marinarul in lupta cu robustul sI ingamfatul Bluto e o imagine mult mai puternica decat, de pilda, imaginile idilice de pe site-ul adriannastase.ro. Caci personajul pozitiv, cel putin la desene animate, este, o stie tot rom+nul, marinarul cu pipa.

Poate de aceea si da staff-ul lui Nastase impresia ca evita confruntarile directe, live si la o ora de varf, intre premier si primar. Exista impresia de fereala, de stat la cutie sI iesit in public doar la evenimente bine puse la punct, bine controlate, regizate. Asa pare sI ideea, dezbatuta indelung in ultima saptamana, a confruntarilor-surogat dintre eventualii viitori premieri. Prima observatie este aceea ca in nici o lege electorala nu este prevazut ca postul de premier sa urmeze a fi obtinut in urma unui scrutin, ceea ce duce la ideea inutilitatii acestor confruntari. Desigur,luarea in discutie a tandemurilor se poate spune ca s-a facut pentru ca prezidentiabilii-locomotiva sa aiba un argument suplimentar atunci cand le cer romanilor si votul pentru partidele care ii sustin. Dar tot asa se poate presupune ca prezumtivii premieri nu sunt altceva decat niste tinte false, iepuri, asa cum sunt ei numiti de analisti. Dar sunt Geoana sau Tariceanu simpatici macar ca Buggs Bunny? Poate fi considerat duelul lor un fel de matineu al marii batalii? Caci fiecare astfel de confruntare (fireste, bun prilej de lansare a unor oferte electorale si de mici intepaturi fara o prea mare miza) sporeste asteptarea. Amanarea marelui skandenberg, sub tot felul de pretexte, ii aduce puncte lui Popey Marinarul. Tot uitandu-se in oglinda sa vada daca a devenit cel mai popular din tara, premierul ar putea sa se trezeasca ca nici nu mai exista un tur 2.

* Calin Hera este sef departament Reporteri speciali la ZF