PORTRET / Aur vechi, de pomenire

Creatorul care a tâsnit din sensibilitatea de medic a rafinatului personaj, ne-a oferit, dupa 45 de ani de cariera artistica, bine apreciata peste hotare, 11 expozitii personale in capitala. Ca persoana, Corneliu Petrescu a fost de o „savanta” discretie in viata breslei bucurestene. Numarul expozitiilor sale in strainatate este aproape triplu, iar in Olanda, Germania si S.U.A. artistul are colectionari pasionati. Expozitia ultima a lui Corneliu Petrescu a avut loc in 2004, la galeria Simeza, când artistul implinea 80 de ani. A fost o selectie a temelor preferate de pictor si a tehnicilor sale personale de amalgam rafinat: compozitii zis „bizantine”, cu simetrii si auriri, scene medievale, peisaje din Arizona, toamne sau melancolice „pagini de album”. Picturile si picto-colajele lui Corneliu Petrescu au o elaborata densitate cromatica si adâncimi stralucitoare de email oriental, care slujesc un figurativ delicat si evanescent.
Actul inaugural al imaginii provine din doua mari surse de energii: impresii plastice din realitate si prezenta densa a materiilor picturii, gata de a fi puse in opera. Imaginarul artistului are o componenta importanta in chiar retorta cu mixturi de materii colorate (cerneluri de gravura fluidizate, sosuri acrilice, foita de aur, ceara de sigilii, caligrafii cu cerneluri seculare). Din cauza dimensiunilor de chivot si a delicatetii faberului, mi se pare adecvat vocabularul orfevrariei in a descrie „cum” si „ce” face Corneliu Petrescu in minusculul sau atelier. Asadar pictorul stratifica, intinde paste cu adâncimi stralucitoare, compune cloazonat, scrijeleste scrieri chirilice, monteaza relicve de vechi documente. Apoi asterne aur peste mai toate tramele compozitionale: peste simetrii si decupaje de icoana, peste planimetrii de biserici bizantine, ori peste ritmuri de trunchiuri din padurile de fagi ale Posadei prahovene, peste stratificarile deserturilor americane ori pe verticalele newyorkeze sau in spatiul scenic al picturii flamande. Adunate imaginar, ca intr-un urias retablu, tablourile lui Corneliu Petrescu recompun toata sensibilitatea si acribia visatoare a unui cizelor al culorii.
Un „Corneliu Petrescu” se recunoaste in rastelul galeriilor sau in ungherele caselor care mai pretuiesc rafturile cu carti. Creator care a iubit neconditionat trecutul muzeal, pictorul a rafinat totusi un tip de figuratie libera, la hotarele „lirice” ale abstractiei, indragind intensitatile cromatice si colajele de texturi pretioase. Lucrarile sale sunt mici, maximum cât un atlas deschis, si, in acelasi spirit, te indeamna sa le scotocesti optic si-ti volatilizeaza reveria. Avem de-a face limpede, fara disimulari, cu estetica originara, umanista, onesta a tabloului, cel facut sa dea suflet unui perete de locuinta.