Portret de istoric/ de Ziarul de duminică

“Lucian Boia are reputația unui istoric în răspăr cu ideile de-a gata, pe care i-au creat-o zecile de volume cu o tematică luxuriantă, de la mișcarea națională românească, până la imaginarul climatic. Dar chiar și cu această reputație, Lucian Boia și-a păstrat privilegiul de a nu se transforma într-un autor-vedetă, ci de a da întâietate absolută cărților sale. I-a fost dat lui Eugen Stancu, un tânăr coleg de breaslă, să pătrundă în cabinetul istoricului, ticsit de ediții vechi, dicționare, tablouri și obiecte de artă, și să pună întrebări despre predestinare, familie, formare și împlinire profesională. A obținut răspunsuri surprinzătoare, bogate în idei și în detalii, din care nu se poate construi o singură istorie definitivă, istoria carierei lui Lucian Boia, ci un mănunchi de istorii, totdeauna polimorfe și deschise, istoriile lui Lucian Boia.”, au scris editorii.

Eugen Stancu, născut înTurnu Măgurele în 1978, este doctor în istorie. A studiat la Universitatea din București, la Central European University din Budapesta și la Lincoln College, Oxford. A publicat Politics and Science Fiction: Science Fiction in Communist Romania 1955-1974 (VDM Verlag, 2008); a editat împreună cu Richard McMahon și Hanna Orsolya Vincze Cultures of Communication: New Historical Perspectives, număr special al European Review of History (Routledge, 2009). A tradus Crearea Europei de Est: de la preistorie la postcomunism de Philip Longworth (Curtea Veche, 2002). Este director al Asociației Eurocentrica și cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie, Universitatea din București.

Lucian Boia, născut în București la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. Opera sa, întinsă și variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România și în Franța, precum și traduceri în engleză, germană și în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor și a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune) și la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât și prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viața extraterestră și sfârșitul lumii până la comunism, naționalism și democrație). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului și la istoria Franței. În 1997, lucrarea sa Istorie și mit în conștiința românească a stârnit senzație și a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naționale.

“Retractil, insurgent și seducător în scriitura sa istorică – comentează Ioan Stanomir -, Lucian Boia va fi asociat, în orice istorie intelectuală a anilor de după 1989, cu efortul de subminare al discursului naționalist-autarhic modelând identitatea națională. Stigmatizat de purtătorii de flamură ai purității românești, de la G. D.Iscru până la Ioan Scurt, absent din academii și jurii, Lucian Boia a propus o strategie istoriografică ce rupe cu tradiția nefastă a cecității și autoiluzionării patriotarde. Și poate că acest volum de «Istorii», născut din dialogul cu Eugen Stancu, va fi una dintre căile naturale de acces în interiorul unui sistem de gândire ce a marcat, profund, ultimele două decenii. În Eugen Stancu, Lucian Boia are un interlocutor ce deține arta de a construi cadrul intelectual și uman adăpostind o conversație cu miez și fermecătoare. «Istoriile mele», imaginate de Eugen Stancu și Lucian Boia, sunt una dintre cele mai profunde și dezinhibate meditații în marginea condiției intelectuale a scrisului istoric. O dată cu aceste confesiuni, exemplaritatea paradoxală a lui Lucian Boia este revelată unui public întreg, iar arta de mediator al lui Eugen Stancu este una dintre rațiunile acestei treceri dincolo de oglindă, în intimitatea unui profesor și autor rezervat cu aparițiile publice și imun la tentația oricărui vedetism facil.”

Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia. Istoriile mele, Editura Humanitas