PORTRET / Sculptorul Eduard Costin, sarbatorit la 93 de ani

Chiar privind cu detasare, de la inaltimea trecerii celor 93 de ani, este greu sa poti descrie in cuvinte viata si emotiile daruite noua de sculptorul Eduard Costin. Este un om de o aleasa sensibilitate, plin de har si inzestrat cu talent. A desenat si daltuit iconostasele a 94 de biserici din Transilvania, imbogatind cu frumusete spatiul de reculegere si rugaciune, prin mobilier si obiecte cu specific aparte, sculptate in stil bizantin. Pentru toate acestea, anul trecut, Prefectura Mures i-a conferit maestrului Diploma de Excelenta pentru intreaga activitate profesionala.

La cei 93 de ani, impliniti pe 14 martie, maestrul este unul dintre cei mai vârstnici artisti din Transilvania, cel mai longeviv sculptor din România si din Europa de Est. A daltuit si modelat piatra, marmura, lutul, ghipsul sau bronzul. Cu toate acestea, lemnul a fost materialul de care s-a atasat cel mai tare, pentru ca: „Ma regasec in cele cinci vieti ale lemnului“, cum plastic o spune in Cuvântul de inceput din deschiderea celui de-al doilea volum de versuri, As fi vrut, tiparit in 2008, cu ocazia aniversarii a 92 de ani de viata. Eduard Costin este autorul unor lucrari de exceptie si a intrat definitiv in galeria artistilor care au influentat sculptura bisericeasca si nu numai, remarcându-se prin acuratetea stilului bizantin. „Ortodoxia si arta din biserica otodoxa in particular sunt de esenta bizantina”, spune mereu maestrul. Artistul este cotat ca un remarcabil exponent al artei neorealiste, aducând, prin lucrarile sale, un nou mod de a percepe arta si dimensiunea estetica a sculpturii, care nu copiaza natura, dar se inspira din ea, infrumusetând, in foarte mare masura, spatiul nostru de traire spirituala. Fundatia Asturian din Târgu Mures, care sustine din punct de vedere logistic manifestarile dedicate decanului de vârsta al artistilor mureseni, pregateste un nou volum semnat Eduard Costin. Remarcabila este bucuria cu care asaza semnul de egalitate intre particularitatile artei domniei sale, menirea de dascal si amintirile extraordinare ale trecerii vremii. A traversat secolul XX copilarind intre cele doua razboaie, fiind ofiter combatant pe frontul din Ardeal, veteran de razboi, brigadier pe santierele reconstructiei tarii, profesor, maestru si, nu in ultimul rând, bun parinte si sot grijuliu. Demn de amintit este si faptul ca distinsa lui sotie, care in curând implineste 83 de ani, spune cu emotie in glas despre marele artist: „Arta apartine tuturor, dar artistul apartine celor ce-l iubesc!”