PORTRETE/ Gradinitele Olga Gudynn

Are putin peste 30 de ani, 5 gradinite si o scoala particulara. Soarta a 500 de copii sta in mainile ei. Cand ea investea in educatie, in jurul ei altii dadeau tunuri din imobiliare. Astazi insa vede roadele muncii: prima ei generatie a trecut in clasa a 5-a. A avut fler si pasiune, iar numele ei a devenit un brand. O cheama Olga Gudynn si, in fata ei, multi parinti spun “Jos palaria!”. Are 33 de ani: e blonda, sexy si daca o intalnesti pe strada, o confunzi usor cu “blonda de la drept”. Se prezinta Olga si nici nu ti-ar putea trece prin cap ca ea singura a cladit de la zero o institutie de invatamant: 5 gradinite si o scoala primara. Are pe cap 500 de copii si 1000 de parinti pretentiosi. Alte cateva sute, inscrisi pe liste de asteptare. Ce Dumnezeu ii face pe acesti oameni sa plateasca de buna voie mii de euro pentru educatia unui tanc de 2-3 ani? “Cred ca va fi mai spontana – spune o mama, Camelia Chetu -, cred ca va fi mai creativa, cred ca-i va fi mai usor sa se exprime, in tot ceea ce face.” Sunt unii care au testat 10 gradinite particulare pana cand au ales. Si au avut de unde. Diferenta dintre stat si privat se vede cu ochiul liber: gradinita particulara e o casuta din turta dulce, cu patina vremii, care starneste chiar si imaginatia celor mari. In ea, cei mici isi aduc parintii – macar o data pe luna la atelierul de creatie. In timp ce adultii se imprietenesc, copiii invata sa tina in mana o pensula, se umplu de acuarela din cap pana-n picioare si nimeni nu tipa la ei c-au facut mizerie sau ca si-au patat rochita. Fiindca sunt liberi sa descopere! Metodele de educatie nu mai impun ceva copilului, ci ii respecta libertatea. Inteligenta emotionala: sa stii sa te stapanesti, sa stii sa-ti feliciti adversarul cand castiga in fata ta si sa-ti pot controla emotiile ca sa valorifici orice situatie in care te-ai afla, se invata de la 3 ani. Educatoarele, scolite in strainatate, transforma fiecare lectie intr-o aventura demna de povestit acasa. Cand educatoarea e dedicata trup si suflet, piesele de teatru sunt zilnice, piesele de teatru sunt zilnice. La grupele mai mari, insisi copiii sunt actori in scene rupte din viata de zi cu zi. Ora de engleza se desfasoara azi la magazin, maine se transforma in experiment cu vulcani. Copiii sunt tratati de la egal la egal, stimulati sa-si spuna pasurile. Educatoarea e mai tot timpul in fata lor, iar reclamatiile sunt ascultate cu atentie. La orice plangere, Olga paleste de rusine, isi noteaza si promite sa rezolve problema. Olga e peste tot, intra in clase, se amesteca printre copii si ii simte. Directorul, profesor de engleza, a dat peste jobul vietii sale, din intamplare. Cand lucra la stat nu-i ajungeau banii si isi mai cauta un serviciu. A dat peste anuntul Olgai si acum conduce o scoala nonconformista, avangardista si nu mai vrea sa plece din invatamant. La fel, profesorul de sport – plecat in pribegie prin Dubai, s-a intors acasa, in Bucuresti, la elevi dornici sa invete fotbal in limba engleza. Iar regulile sunt un pic pe dos fata de cele cu care ne-a obisnuit scoala clasica: aici toti copiii sunt la panoul de onoare. Fotografia dispare doar daca ai facut o rautate. Decorul in care copiii invata este de poveste, unde mai pui ca pana si baia este in clasa, nu departe pe coridor. Cei mai multi scolari stau pana seara, cand parintii isi termina serviciul. De aceea, mananca la scoala si isi fac temele tot aici. Cand e vreme frumoasa, monteaza in parc casute pentru pasari si planteaza copaci. Invata sa iubeasca natura, s-o inteleaga si sa fie buni. Ca sa invete ce e suferinta si ca pot sa ajute, au fost la Vadu Rosca sa se joace cu copiii loviti de inundatii. In scolile private, copiii invata sa fie toleranti si sa-si chiverniseasca banii – fac arta plastica si vand obiecte la licitatii. Ce se intampla cu banii stransi hotarasc in consiliul clasei: au ales sa mearga la librarie si sa-si cumpere jocurile dorite Olga recunoaste ca succesul scolii sta in oamenii pe care i-a strans in jurul ei: 125 de angajati. E vorba de respect fata de copii. “Daca un cadru didactic s-ar rasti la un copil, sau l-ar pedepsi sau i-ar spune intr-un mod rastit <<mai fetito!>>, sau <<mai baiatule!>> este motiv de sanctiune.” Olga n-a predat niciodata, dar ca sa poata conduce ditamai scoala s-a apucat de studii: pedagogie, psihologie si e convinsa, fara modestie, ca meseria ei e mai crunta decat cea a medicilor. In timp ce ei pot repara o mana rupta, profesorul taie aripi, si tocmai asta incearca Olga – sa nu taie aripile copiilor. “Mi-as dori ca acesti copii sa nu aiba frica, sa nu aiba complexe in viata si chiar daca nu vor fi cei mai cei la matematica, cred ca in viata este mai important sa fii fericit, sa fii sigur pe propriile forte, sa fii un om placut, sa fii prietenos si sa ai adevarate valori. Am cunoscut copii care erau olimpici la matematica, dar, la primul esec, s-au imbolnavit, copii care s-au sinucis sau care au facut o depresie. Eu imi doresc in scoala noastra si-n gradinita noastra copii fericiti, de fapt copii, pur si simplu, asta este ideea.” Prima ei genearatie a terminat deja clasa a 4-a si a plecat la gimnaziu. Olga e cu inima indoita, ca nu are inca clase de gimnaziu, si se gandeste cu teama ca micii ei scolari au fost poate prea rasfatati si se confrunta acum cu sistemul mai spartan din scolile de stat. “Eu incerc, prin tot ceea ce fac, sa fac o lume mai buna, chiar daca este o particica mica, dar este e particica noastra.” Acasa, dupa 10 ore de munca, Olga se joaca cu fiul ei, Andreas. Omul care o ajuta din umbra este sotul ei, pe care l-a convins acum 8 ani sa-i dea bani sa deschida o gradinita: “Cu 30.000 de dolari am inceput, in 2001, si cu un spatiu in Cotroceni. Practic, el a pus banii aceia la pierderi, a zis ca este un moft de-al meu si a zis ia-i si decat sa-ti cumperi genti, mai bine faci o afacere.” Astazi, proiectul Olgai nu mai poate fi oprit: acorda burse de studii copiilor cu probleme de sanatate, dar care vor sa invete, vrea sa deschida scoala gimnaziala, un campus scolar si are toate sansele sa duca renumele tarii noastre si in lume, fiindca, de curand, a primit cereri serioase pentru franciza: de la canadieni, bulgari si greci.

Reportajul a fost difuzat de Protv in emisiunile din 1 decembrie 2009.