Posta Veche

Nu voi intra in istoria Postei Romane. Ma intereseaza o cladire si geografia din jurul ei, mai precis caracterul bucurestean al unei constructii care a adapostit institutia numita Posta Veche.

Planul maiorului Borroczyn prezinta o situatie care nu ridica dificultati de localizare, in ciuda vechimii lui si a invadarii gradinilor de cladiri relativ inalte si, mai cu seama, in ciuda reconfigurarilor stradale din secolul al XX-lea! Printr-un miracol, ulitele din zona Episcopiei nu au disparut, nu au suferit nici macare “unele modificari” de traseu. Pur si simplu, au capatat un nume, au fost pavate si prevazute cu trotuare, avand dreptul sa se intituleze strazi. Strazile acestea ne sunt binecunoscute: strada C.A. Rosetti, strada Nicolae Golescu, strada George Enescu etc. “Postea Rumineaska”, cum a notat-o Borroczyn, se afla pe actuala strada Nicolae Golescu, exact intre strazile Anastase Simu si Arthur Verona. In locul delimitat astazi de aceste strazi, Simu si Verona, si strada Nicolae Golescu se intindea o curte imensa, dreptunghiulara, pe latura estica, delimitata actualmente de carosabilul bulevardului Gheorghe Magheru, aflandu-se cladirea din fotografie. De jur imprejur, pana la strada Pitar Mos, erau gradini si livezi. Intrarea in curtea Postei se facea printr-o ulita pe locul careia s-a inaltat acum blocul Eva. Cladirea, dupa cum putem observa din fotografie, era destul de mare, chiar enorma, in comparatie cu cladirile bucurestene ale epocii, avea un etaj cu 16 ferestre, iar pe lateral trei ferestre, din care cea din mijloc servea pentru luminarea unui hol lung, cu incaperi de-o parte si de alta.. La circa un metru de acoperisul de tabla se intindeau firele telegrafului, in numar de cinci, daca desenul corespunde realitatii.

In timpul domniei lui Cuza, aceasta cladire si telegraful s-au aflat la discretia lui Cezar Liebrecht care, se spune, ar fi spionat corespondenta si telegramele opozitiei.