Poveste din cartierul de Est

In vreme ce ascultam o selectie din cele mai indragite manele, in asteptarea unor declaratii mai picante ale oamenilor politici care se pregatesc de balacareala generala numita campanie electorala, am vazut cu coada ochiului trecand o duba alba pe care scria cu caractere mari ANTRAX.
Am tresarit din doua motive. Primul, ca, in sfarsit, s-a liberalizat circulatia antraxului, o veche doleanta a unui ONG de apartament sau de casuta postala, infiintat dupa modelul firmelor importatoare de material strategic in operatiunea tactica de supraveghere a cetatenilor in lupta impotriva teroristilor. La noi, in cartier, teroristii ori se tarasc printre oi, de parca ar fi la tarla, ori transporta butelii de aragaz in portbagaj, incaltati cu bascheti specifici. Al doilea motiv ar fi acela ca duba care purta inscriptia cu pricina era alba. Exact ca duba semnalata in SUA atunci, cand cu tragatorul ala care omoara la nimereala, mai cu seama in parcarile de la hipermarketuri. Si la ei, in SUA, si la noi, in cartier, hipermarketurile sunt foarte aglomerate, ceea ce a dus la ideea de rarire a cumparatorilor. La noi s-a inceput cu marirea preturilor, apoi cu doua preturi, unul mic la raft, altul mare la casa. Cum cumparatorilor nu le-a pasat, s-a trecut la faza a treia, prin care producatorii autohtoni de alimente au fost obligati, va inchipuiti – obligati!, sa vanda tot ceea ce produc la preturi aberant de mari. S-a ajuns, astfel, ca 80 la suta din alimentele vandute in cartierul de Est sa fie din import. Dupa cum se stie, cartierul nostru este o zona fara resurse agricole si, in general, cu o criza de spatiu vital, asa incat metrul patrat de teren atinge cateva mii de euro si bietii oameni au ajuns sa omoare animalele salbatice de la Zoo pentru a putea avea loc pe pamant. Cum nici operatiunea de contra-dumping nu a mers, banuiesc ca s-a apelat la duba alba din New Jersey. Chestia interesanta este ca tragatorul sau puscasii care vor interveni in supermarketuri au la dispozitie doar automate Kalasnikov si pistoale mitraliera UZI, din dotarea armatei israeliene. Primele – adica formidabilele Kalasnikov – au fost daruite clanului din Popesti Leordeni, de catre vanzatorii de icre negre din Piata Matache, care s-au simtit puternic concurati de hipermarketuri. Automatele UZI reprezinta insa un mister. Aparitia lor pe piata armelor, la concurenta cu piata de masini la mana a doua, puternic derutata de taxa de prima inmatriculare care arde zdravan masinile noi, nu poate fi decat rezultatul unei intoxicari. De obicei, tragatorul sta ascuns in canalizare. In Pipera insa nu exista canalizare! De cate ori sa repetam, canalizare exista doar in Zabrauti, dar acolo nu este apa, iar cetatenii de acolo nu merg la hipermarketuri, ci se uita la televizor. Cei mai multi oameni din partea asta de cartier, dar si din alte zone, fura curent electric ca sa se poata uita la televizor. Unii au chiar ajutor social, din care platesc abonamentul la televiziunea prin satelit. Asa au putut sa afle ca, in sfarsit, avem si noi un cantaret de opera, Costel zis Pavarotti, care va primi o bursa direct de la ministrul culturii pentru ca l-au bagat in seama spaniolii, nu de altceva. A fost bagat in seama si la noi, dar n-a contat. Acum e altceva. La televizor au spus ca s-ar putea sa fie invitat sa cante pentru domnul Bush, cand va veni la Neptun. Se va afla ca avem si tenori, nu doar copii ai strazii care canta prin metrouri sau in trenuri. Daca tenorii nu prea sunt cunoscuti – dovada sta in faptul ca a trebuit sa vina “Cantarea Spaniei” sa ne atraga atentia asupra lui Costel -, copiii strazii sunt un fenomen firesc si recunoscut in cartierul de Est. Ei reprezinta o realitate specifica. Altfel n-ar fi fost de inteles faptul ca orice calator este legitimat de cel putin trei ori pana urca in tren la Gara de Nord, urmand sa mai fie controlat de oameni in uniforma si de oameni in civil de cateva ori pana la destinatie, pentru a avea, in schimb, dreptul si privilegiul sa asculte cantari solo si a capella, sa contribuie la construirea de manastiri, de obicei din judetul Neamt, sa cumpere pixuri si iconite sau sa fie injurat printre dinti ca nu are in reflex datul de pomana, chiar daca face naveta. Practic, trenul este concesionat copiilor strazii, aceiasi copii de acum cincisprezece ani, care atunci erau folositi pentru stoarcerea buzunarelor strainilor milosi. La noi, in cartierul de Est, asumarea realitatii te scuteste de asumarea responsabilitatii.