Povestea unui geniu: Van Gogh/ de Stelian Țurlea

Pierre Leprohon

Editura RAO

Traducere din limba franceză de Mihai Murgu.

Pierre Leprohon (1903-1993) a fost un scriitor francez extrem de activ care a publicat numeroase cărți privind istoria cinematografului (între care volume despre Chaplin, Renoir, Antonioni și cinematograful italian), cărți de turism (despre Olanda, regiuni ale Franței și regiuni ale Italiei) și biografii ale unor pictori (Gauguin, impresioniștii și alții).

Între cele din urmă se afă biografia lui Vincent van Gogh, fără dubiu una dintre cele mai bune care s-au scris verodată. Leprohon este sensibil, profund, are capacitatea de a privi totul în contextul întregii existențe și-l interpretează pe Van Gogh în complexitatea personalității sale. “În spatele fiecărei opere de artă se află un artist, adică un om – scrie Leprohon. Și nimic nu poate fi mai util pentru cunoașterea operei decât cunoașterea circumstanțelor, a exigențelor, a pasiunilor ce au determinat-o. Când este vorba despre Van Gogh, se poate spune că această operă este în primul rând viața lui. Pentru că nici un creator nu s-a dăruit atât de total operei sale, nici un creator nu și-a pus în joc, într-o asemenea măsură, propria-i viață, ca să-și realizeze opera. Viața lui Vincent constituie procesul de creație a unei opere picturale ale cărei motive și ambiții trec și ele cu mult dincolo de artă. În această carte nu se vor găsi deci nici subtile teorii ce tind să insereze acest geniu singular în fragilul eșafodaj al școlilor de pictură din care se încearcă să se clădească Istoria artelor, nici referințe la deducțiile savante – și adesea arbitrare – ale psihanaliștilor. În schimb, pornind de la fapte și de la opere, vom încerca să-l abordăm pe Vincent van Gogh, pe acest <<nebun de pictură>> ale cărui acte se explică în primul rând, dacă nu chiar exclusiv, prin logică și luciditate. (…) În istoria picturii nu există alt caz asemănător. Vincent van Gogh nu e pictor. Chiar dacă încă din prima sa tinerețe a fost atras de artă și încă din copilărie a dovedit o evidentă înclinație pentru desen, nu are deloc ușurință în pictură. Și nu o va avea niciodată. Opera sa va fi rezultatul unui efort voluntar, tenace, istovitor, care n-a fost niciodată recompensată nici cu cea mai neînsemnată încurajare, oscilând mereu între certitudinile instinctului său și dificultatea de a se face înțeles.”