Poveștile minților conducătoare/ de Ziarul de duminică

Chestiunea indivizilor care s-au evidențiat prin capacitățile lor creative sau de leadership este foarte importantă și dintr-un punct de vedere inedit, la care s-a gândit cercetărorul american Howard Gardner – acela de a-i ajuta pe copii și tineri. Din acest motiv socotim cartea pe care o prezentam acum un eveniment editorial.

Howard Gardner deține titlul de Profesor John H. și Elisabeth A. Hobbs, predând cursuri de Cogniție și Educație la Harvard Graduate School of Education. Este, de asemenea, profesor de psihologie la Universitatea Harvard și director al Harvard Project Zero. În 1981 a beneficiat de o bursă a Fundației MacArthur, iar în 2011 a primit premiul Prințului de Asturia pentru Științe Sociale. Deține titluri onorifice acordate de 29 de colegii și universități din întreaga lume. A scris peste 20 de cărți, printre care și revoluționara Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.

Știm că liderul este un individ care exercită un efect semnificativ asupra gândurilor, sentimentelor sau comportamentelor unui număr important de alți indivizi. Liderii se pot adresa direct publicului, sau indirect, prin operele lor. Dar indiferent dacă sunt direcți sau indirecți, liderii configurează povești – în principal povești identitare – susține Gardner încă de la începutul cărții sale, care nu este despre leadership, ci despre lideri. Despre personalitatea marilor conducători, despre charisma lor, prin care și-au transmis mesajul către milioane de oameni, despre capacitatea lor uluitoare de a schimba mentalități. O carte cu istorii de viață, adevărate studii de caz. Pe lângă liderii recunoscuți ca atare, denumiți „lideri direcți”, Howard Gardner aduce în atenție un fenomen până acum nerecunoscut, anume „liderii indirecți”: indivizi care exercită un impact prin operele pe care le creează. Scopul declarat al cărții este acela de a obține o cunoaștere mai bună a particularităților liderilor eficienți, a modului în care un individ ajunge să fie lider; astfel, ea prezintă istoriile de viață ale mai multor lideri din secolul XX, din domenii diferite, mergând de la politică la religie, drepturile omului și știință: Margaret Mead, J. Robert Oppenheimer, George C. Marshall, Papa Ioan al XXIII-lea, Martin Luther King Jr., Margaret Thatcher, Jean Monnet și Mahatma Gandhi.
Ca o concluzie comună tuturor acestor studii de caz, sunt evidențiate în final șase trăsături constante ale liderilor: povestea, auditoriul, organizația, întruparea poveștii, leadershipul direct și indirect, competența expertă.

Iată portretele celor opt oameni al căror leadership îl cercetează Howard Gardner.

N-ar fi poate o idee rea să le cerem unor entuziaști ai jocurilor de societate (care să nu fi citit primele pagini ale acestei cărți) să identifice lucrurile pe care le au în comun următoarele persoane:

Margaret Mead (1901-1978), care studiase antropologia culturală, a devenit celebră pentru studiile de pionierat asupra adolescenței, realizate printre locuitorii insulelor din Mările Sudului și pentru vastele cunoștințe despre schimbarea mora­vurilor din secolul XX. Printr-o neobosită activitate oratorică și prin scrierile sale, întinse pe o perioadă de cincizeci de ani, ea a influențat concepțiile despre copilărie, viața de familie și socie­tate, în toată lumea.

J. Robert Oppenheimer (1904-1967), fizician și teoretician, este cel mai cunoscut pentru calitatea de director științific ai Proiectului Manhattan. Din 1943 până în 1945, el a condus o echipă de savanți, de o amploare și o diversitale fără precedent, care a reușit prin intermediul acestui proiect să construiască primele arme nucleare. Intrând după război în sfera periculos de încărcată a jocurilor politice din lumea oamenilor de știință, a fost până la urmă considerat un risc la adresa securității naționale. Oppenheimer și-a petrecut ultimii ani de viață departe de ochii presei, ca director respectat al Institutului pentru Studii avansate de la Princeton.

George C. Marshall (1880-1959) a fost un șef de stat-major extrem de eficient al Armatei Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, ca secretar de stat însărcinat cu politica externă, mai întâi a cerut inițierea unui program de redresare a Europei Occidentale, iar apoi a ajutat la dirijarea lui. Pentru mulți oameni de pe tot globul, Marshall a întruchi­pat figura demnitarului imparțial, aflat cu adevărat în slujba oamenilor, și nu a propriilor interese. Cu toate acestea, el a de­venit, la începutul anilor 1950, țintă a atacurilor din partea sena­torului Joseph McCarthy, promotorul prigoanei anticomuniste.

Papa Ioan al XXIlI-lea (1881-1963), pe numele de mirean Angelo Giuseppe Roncalli, a fost unul dintre cei mai important și, neîndoios, unul dintre cei mai populari suverani pontifi ai epocii moderne. Numit la vârsta de șaptezeci și șapte de ani drept papă interimar, el și-a surprins colegii anunțând imediat planurile sale pentru convocarea unui conciliu al Vaticanului care să examineze rolul Bisericii Catolice în lumea contemporană. A cerut să se revină la mesajele simple ale creștinismului timpuriu, a îndemnat la reducerea tensiunilor dintre superputerile politice ale lumii si a clădit punți de înțelegere peste multe credințe, națiuni și ideologii.

Martin Luther King Jr. (1929-1968), un pastor cu studii de teologie, a devenit cunoscut la mijlocul secolului XX ca susținător al drepturilor afro-americanilor, având cel mai limpede mesaj și bucurându-se de cel mai mare succes în apărarea lor. Marșul spre Washington, pe care el 1-a condus în 1963, a constituit o bornă de referință în istoria mișcării pentru drepturile cetățenești ale negrilor. În urma deciziei de a se ocupa de problematici mai ample, interne și internaționale, poziția sa ca lider al negrilor a devenit mai fragilă. Asasinarea lui de către un segregaționist înverșunat a lăsat un mare gol în leadership, pe care nimeni n-a reușit să-l umple.

Margaret Thatcher (1925-2013), persoană cu origini modeste, s-a ridicat până la poziția de prim-ministru conservator al Marii Britanii între 1979 și 1990. Ca prim-ministru, ea a inspirat reconfigurarea fundamentală a forțelor sociale, economice și politice din țara sa. Momentul definitoriu al guvernării sale a fost leadershipul hotărât de care a dat dovadă în timpul Războiului Malvinelor, din 1982. Deși s-a opus unei legături mai strânse cu Europa Occidentală, în paralel a sprijinit făurirea unor noi relații cu blocul națiunilor estice.

Jean Monnet (1888-1979), economist și diplomat francez, a jucat un rol crucial, deși discret, mai mult de culise, în recon­strucția țării sale de după cele doua războaie mondiale. Cu relații solide la nivel înalt, atât în lumea afacerilor, cât și în cea politică de pe ambele maluri ale Atlanticului, a fost adeseori văzut ca având un rol opus, „internaționalist”, celui jucat de Charles de Gaulle, mai aplecat spre naționalism. Datorită stră­daniilor sale, extinse peste o jumătate de secol, de a reuni po­poare și națiuni, lui Monnet i se atribuie în general meritul de a fi fost arhitectul principal al unei Europe unite.

Mahatma Gandhi (1869-1948) a fost liderul politic și religios care și-a călăuzit India natală spre independență, în prima jumătate a secolului XX. A creat, în teorie și practică, o filosofic ascetică de viață, pe care au urmat-o mulți dintre apropiații săi. Abordarea sa inovatoare în materie de rezolvare a conflictelor — satyagraha sau rezistența pașnică — rareori a mai prevalat în India după asasinarea sa, dar i-a inspirat pe activiștii și disidenții politici din toată lumea.

„Proveniți din țări diferite și din medii sociale diferite, având studii și profesii dintre cele mai diferite, acești opt oameni au devenit cu toții lideri, în sensul în care folosesc eu acest termen: persoane care, prin cuvintele lor și/sau prin exemplul propriu, influențează pregnant comportamentul, gândirea și/sau simțirea unui număr semnificativ de semeni (denumiți aici adepți, membri ai auditoriului sau public). Glasul liderului a avut efecte asupra lumii sale și, în ultima instanță, asupra lumii noastre.”

*) Howard Gardner, în colaborare de Emma Laskin  – Minți conducătoare. Istorii de viață ale liderilor mondiali, traducere din engleză de Smaranda Nistor, Editura Trei, colecția Psihologie, Psihoterapie