Preferinta pentru creditele in lei pe termen lung

Creditele in lei pe termen mediu si lung au ajuns sa reprezinte mai mult de jumatate din totalul finantarilor acordate de banci in moneda nationala, atingand o pondere de 54% in noiembrie 2005, potrivit statisticilor BNR.

In urma cu un an, continuau sa predomine creditele pe termen scurt, care reprezentau 51,2%.

Expansiunea finantarilor in lei pe termen mediu si lung este franata de lipsa unor repere solide pentru formarea preturilor pe diferite scadente. Astfel, bancile au dificultati mari in a acorda credite in lei cu dobanda fixa chiar si cu scadente de 1-2 ani.

In conditiile in care nu are nevoie de fonduri semnificative, Ministerul Finantelor nu a mai emis obligatiuni de stat in ultimele luni din 2005, iar cele programate pentru 2006 presupun atragerea unor sume destul de mici pentru a putea fi construite adevarate curbe de randament relevante pentru costul creditelor.

In acest context, bancile continua sa ofere preponderent credite cu dobanda variabila, legata de ratele BUBOR la una sau trei luni, ceea ce implica fluctuatii chiar si de la o zi la alta a costului finantarilor.

In cazul creditelor pe termen scurt, ponderea celor restante se ridica la 1,2% in noiembrie 2005, in scadere fata de nivelul de 2,2% inregistrat in urma cu un an.

O diminuare a restantelor a fost consemnata si la creditele pe termen mediu si lung, acestea coborand de la 0,7 la 0,4% din soldul total.

Relativ stationara este situatia restantelor inregistrate la creditele in valuta: 0,4% din sumele acordate in moneda straina, fata de 0,3%, in conditiile in care efortul rambursarii datoriilor a fost usurat in mod substantial de aprecierea consistenta a leului, pentru prima oara chiar in termeni nominali.

In ciuda scaderii rapide a dobanzilor la creditele in lei, competitivitatea acestora in raport cu cele la valuta este afectata de asteptarile privind continuarea tendintei de apreciere, chiar daca mai moderata decat in 2005.