Premiantul Gérard Tonnon

Agitată de proiecte dinamice, de promisiuni curajoase și de aspirația spre diversitate, Galeria Dialog a Sectorului 2 găzduiește în premieră, până pe 28 septembrie, expoziția unui artist de peste hotare. Este vorba despre belgianul Gérard Tonnon, descins din regiunea valonă Gerpinnes tocmai în buza Oborului bucureștean ca să ne transmită “Un mesaj de viață”* (foto 1).

Despre el, jurnalul “Vers l’Avenir” nota: “Gérard Tonnon, pictor suprarealist, revelează, prin pictură, viziunea sa asupra lumii” (citat din catalogul expozițional). Tot așa, într-un gest de curtoazie critică, Tudor Octavian, cel care a prezentat expoziția la vernisaj (curator: Ruxandra Garofeanu), îl alătura, (într-un elan ducassian, de tipul celui care strângea laolaltă mașina de cusut și umbrela pe masa de operație), suprarealismului.
În ceea ce ne privește, cea mai densă patină supra-realistă a expoziției ni s-a părut conferită de lista de premii care, de-a lungul scurtei sale cariere, au încununat eforturile artistice ale dlui Tonnon. O reproducem, spre lămurire, după site-ul maestrului (http://gerard-tonnon.be): 1996, medalie de aur în cadrul concursului Jean-Pol Demacq, pentru lucrarea în pastel “Energie”; 1997, medalie de aur pentru pictură în ulei (unde și cum – nu se precizează); 1998, medalia “Vermeil avec mention”, la marele concurs internațional al Academiei Lutèse din Paris, secțiunea Beaux Arts; 2000, în cadrul unei expoziții a Ministerului Afacerilor Externe belgian la Coxyde, primește Certificatul pentru Merit Artistic European; aceeași Academie Lutèse (care, cel puțin în grafia cu “s”, indicată de autor, nu există pe google.fr.) îi conferă medalia de aur cu felicitări pentru picturi în ulei; în 2002, Academia revine și îl premiază cu aur, de data aceasta pentru sculpturi; în 2004, artistul este selecționat de către orașul Chatêlet “printre suprarealiștii Bruxelles Wallonie” (iată că dl Octavian știa ce spune) pentru inaugurarea casei René Magritte; în 2006, “pe drumul consacrării, are loc vizita doamnei Ministru al Culturii pentru Comunitatea franceză, Fadila Laanan, în atelierele artistului din Gerpinnes”; în 2007, Marele Premiu internațional al Walloniei, medalie de aur. La o Olimpiadă a suprarealismului, unde, desigur, ar lua tot aur, artistul ar concura, potrivit propriei sale opțiuni (vezi, din nou, site-ul), la secțiunea “suprarealism fantasmagoric”.
Dl Tonnon (n. 1946) a început să picteze târziu, în urma unui tragic accident autobiografic. Avea o fabrică de cherestea, care, în 1986, i-a fost luată de ape în urma unor inundații (eveniment pentru care îi transmitem sincerele noastre regrete). “Incapabil financiar și psihologic de a porni de la zero, se refugiază în mijlocul naturii și începe să-și transpună ideile pe pânză. Autodidact, a început cu acuarela, pentru ca foarte repede să-și dea seama că pictura reprezintă un mijloc mai bun de a-și exprima percepțiile, sentimentele, ideile și constatările privind lumea ce-l înconjoară” (text nesemnat din catalogul expozițional și care reia, cu nuanțe nesemnificative, aserțiunea adâncă din Journal de l’Avenir).
Să vedem, dar, care este viziunea tonnoniană asupra lumii: o pânză înfățișează un măr (fructul) înăuntrul căruia crește un măr (copacul) înflorit; într-o formă de ou se plimbă o găină (foto 2); o jună mamă (văzută din spate) în deshabillé stă la mijlocul unei balanțe pe tereziile căreia se află, într-o parte, un copil, iar în cealaltă un calculator (toată instalația, pentru a căpăta un subtil sens universal, se sprijină pe un glob pământesc – foto 3); o corabie cu pânzele umflate e înțepenită între niște dune de nisip (foto 4); pe un pisc de munte retezat (în regimul favorit al pictorului, cel nocturn, iluminat selenar), un bărbat joacă șah cu un copac cu sâni sau, dacă doriți, cu o femeie cu crengi (foto 5); din nou noapte, din nou lună, în fundal un copac desfrunzit, în prim-plan o frunză pe care se vede umbra unui cuplu de îndrăgostiți (foto 6); și iar peisaj cu lună, copac și lac, totul văzut de astă dată pe gaura cheii (foto 7).
În privința tehnicii, lucrurile stau așa cum se vede: penel naiv, dar care nu vrea să rămână în aria picturii naive, care nu-și asumă limitele. În privința viziunii, dl Tonnon se ridică la nivelul unui caricaturist modern, care spune povești sapiențiale, cu tâlcuri morale, ce vor să stârnească perplexitate sau “bune sentimente” cu iz ecologic, pacifist sau larg umanist. Totul în mici sfere suprapuse dens, ca foile verzei de Bruxelles.

*) Gérard Tonnon, “Un mesaj de viață”, 31 august – 28 septembrie, Galeria Dialog, str. Chiristigiilor 11-13

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universității București, Facultatea de filologie, secția română-portugheză. Redactor principal (și, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor și art-director la diverse publicații din țară. A semnat mai multe volume de traduceri și un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminică.