PREMII / Doua voci pentru Romania literara

Svetlana Cârstean (foto 1) și Simona Sora (foto 2) se numără printre caștigătorii Premiului de debut oferit de revista România literară pe anul 2008. Festivitatea de decernare a avut loc miercuri, 20 mai, la Clubul Prometheus.Premiile, in valoare de 1.000 RON fiecare, acordate cu sprijinul Fundației ANONIMVL, au fost decernate de către juriul format din Nicolae Manolescu – președinte, Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu și Alex. Ștefănescu.

 

Svetlana Cârstean a obținut acest premiu pentru volumul Floarea de menghină, iar Simona Sora a fost premiată pentru volumul Regăsirea intimității. Ambele volume au apărut la Editura Cartea Românească, in anul 2008.

Svetlana Cârstean, Floarea de menghină

Mircea Cărtărescu: „Printr-un straniu proces de neotenie literară, Svetlana Cârstean și-a intirziat cu zece ani debutul, doar ca să se arate azi intr-o haină mai originală și mai strălucitoare. Căci ea aduce din amintirea unei poezii trecute (aromele anilor ’90) sofisticarea intunecată a Florii de menghină, un poem arhetipal de mare forță, dar o completează cu gestualismul și nevoia de sinceritate a poeziei de după anul 2000, ce au produs poemele in format electronic din final. O poezie bogată și atentă la detalii ce prevestește, pe lingă o viitoare poetă notorie, și o viitoare prozatoare.”  

Svetlana Cârstean este scriitoare și jurnalistă. Membru cofondator al cenaclului „Central” de la Facultatea de Litere din București, a publicat pentru prima dată poemul Floarea de menghină in 1995, in volumul de debut colectiv Tablou de familie (alături de colegii săi Sorin Gherguț, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat și T.O. Bobe). A publicat de-a lungul anilor articole, interviuri și poeme in Dilema, Observator Cultural, România literară, Adevărul literar și artistic.

 

Simona Sora, Regăsirea intimității

Spațiul literar a fost mereu văzut ca loc al unei intimități impărtășite. O intimitate personală in care coexistă nu doar spațiile interioare ale scriitorului și cititorului, ci și două tradiții (practici) care uneori se suprapun – cea a scrisului și cea a cititului. Felul in care corpul sufletesc a irumpt in literatura română interbelică seamănă, la nivelul pinzei freatice, cu felul in care corpul jupuit, exuviat, rizomat al (post)modernității a inlocuit corpul gri-uniformizat sau amputat din literatura anterioară. Punerea in ecuație a acestor două „corpuri literare românești” spune ceva (implicit) despre celelalte două dimensiuni ale intimității: increderea (in literatură) și libertatea proprie. Aceasta e, in fond, miza „regăsirii intimității”: o regăsire de sine in (și prin) cărți, o surfare a „modernității solide” din alte vremuri și o submersie in „modernitatea fluidă” a timpurilor noastre – un plonjon fără plasă in amniosul bibliotecii nesfirșite.  

 

Simona Sora predă, din 2005, la Facultatea de Litere, București; Doctor Summa Cum Laudae in Filologie (2007). A publicat, incepind cu 1993, cronici literare, studii, eseuri, traduceri in reviste culturale, prefețe și postfețe la diverse volume de literatură contemporană. A tradus volumul Crezul meu de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) și se numără printre autoarele antologiei Tovarășe de drum. Experiența feminină in comunism (Editura Polirom, 2008). Din 2002, susține cronica literară in revista Dilema. Coordonează paginile culturale ale revistei Dilema veche și este editor coordonator al revistei Dilemateca.