Preocupari de an bisect

Tanguiala publicitarilor si-a gasit sfarsitul. Am inceput un an aproape exploziv sub raportul ” temelor de casa “. Marketerii nu mai prididesc a oferi briefuri la cat mai multi parteneri iar agentiile si-au intocmit planuri de business seducatoare. Se anunta a fi anul celei mai spectaculoase cresteri de dupa 1999 (pana acum socotit an de varf sub aspectul dinamicii pietei).

Brandul, ca notiune, si-a consacrat valoarea (desi mai exista putin-stiutori care-l traduc prin termenul mult mai sarac in semnificatii: marca) si companii autohtone se grabesc a-si planifica investitii in comunicare. Companiile internationale isi majoreaza cu optimism bugetele si isi substantiaza promisiunile facute pana acum consumatorilor. S-au mai rarit (parca) promotiile si s-au sofisticat instrumentele publicitare. Vorbim (parca) mai mult de ” stiinta ” publicitara decat de ” industria ” cu acelasi nume (si zau ca efortul nostru de a omologa forme si mijoace de adresare este mai mult un exercitiu de cercetare si descoperire decat un proces masurabil si tehnic).

Marketerii si publicitarii au pasit in era mult mai pragmatica a comunicarii. Am inteles cu totii ca a consolida un brand nu-i un obiectiv in sine, ci doar mijlocul de a incheia mai profitabil balanta proprietarului sau. si odata cu aceasta revelatie am pasit pe teritorii complementare publicitatii, ne-am extins sfera competentelor si am descoperit nivelul urmator: relatiile publice.

Cu ani inainte publicitatea constituia domeniul cel mai fascinant al businessului romanesc. Sute de tineri isi legau aspiratiile de lumea reclamei si isi incercau zilnic norocul la portile agentiilor consacrate. Parea domeniul lipsei de rigoare in care mai orice individ isi putea exersa ori descoperi vocatia. Trecutul recent a accentuat insa o noua tendinta. Aproape ca mai seducator si oricum mai la moda a devenit sa fii PR-ist (in mod barbar managerii de relatii publice se prezinta cu formula ” sant ‘piarul’ de la X companie ” . Relatiile publice sant noua jucarie a comunicarii, accesoriul de lux al comunicatorilor si noua victima a pasiunilor studentesti.

Ar fi superba moda relatiior publice daca domeniul s-ar bucura de o acceptiune comuna (si ma refer la definirea profesionala). Dar pentru aspirantii de pe bancile facultatilor si chiar pentru absoventi in domeniu ” PR ” are un inteles difuz si o traducere aproape frivola: un PR-is participa (nu-i asa ?) la evenimente mondene, daca are noroc ajunge chiar in pozitia de organizator si ofera, sporadic, niste comunicate de presa in numele companiei.

Pentru multi dintre cei ce definesc domeniul, dar nu au beneficiat de servicii specializate ale agentiilor de PR, acesta se traduce prin conferinte de presa sau evenimente de lansare. Chiar si in randul unor profesionisti ai comunicarii ” PR ” inseamna articole care apar gratuit in ziare. Pentru acestia stiinta seniorilor in relatii publice se reduce la abilitatea de a face sa apara aceste articole gratuite. si ca sa existe compromisul intre macheta publicitara (stiut platita) si articolul editorial (platit dar neevidentiat ca atare) s-a inventat notiunea hibrid de ” advertorial “‘. Adica e platit, dar nu se vede si nu-i macheta da’ e articol. Ca si cum cititorul sofisticat de presa romaneasca n-ar desprinde nuante !

Cu toate ca este ” hot “, putini dintre profesionistii comunicarii se apleaca atent asupra disciplinei relatiilor publice. Cei mai multi dintre ei si-au tradus in mod empiric insemnatatea PR-ului si exerseaza in continuare corelarea bugetelor de achizitie a spatiului publicitar cu ” stiri ” oferite gratuit de catre media.

Profesionistii veritabili au inteles diferenta intre a utiliza media ca mijoc de adresare catre public si a considera media un segment de audienta aparte. Dar sant mai putini decat pretendentii la consacrare.

Parcugem un an mai bogat in evenimente, mai lung, neindoielnic mai zgomotos (fie si doar pentru ca se adauga vocile marketingului politic). Ar fi anul cel mai potrivit pentru a da relatiilor publice un contur omogen, pentru a defini in mod profesionist domeniul si a-l ridica la rang de arta (cu mai putine vanitati decat cea a creatiei publicitare). Avem un an si o zi in slujba acestui proces. si pentru a ajuta demersul profesionistilor vom gazdui uneori, in acest colt de pagina, povestea unor campanii de relatii publice pentru branduri faimoase.