Preparativele conspiratiei antihitleriste

La 9 iulie 1944, orasul Caen, socotit de Hitler poarta Parisului, a cazut in mainile aliatilor. Pentru majoritatea ofiterilor germani, devenea tot mai clar ca frontul de Vest era condamnat si ca orice succes defensiv nu putea decat cel mult sa intarzie prabusirea sa. Fatalitatea acestei infrangeri a sporit considerabil urgenta declansarii actiunii de eliminare a Fuhrerului. Era necesar ca dictatorul sa fie omorat si regimul nazist rasturnat, inainte ca fortele aliate sa intre pe teritoriul Germaniei. Chiar in ziua ca derii Caenului, unul dintre agentii de legatura ai conjuratiei antihitleriste, lt.-col.(r) Casar von Hofacker, s-a prezentat la cartierul maresalului Rommel din localitatea La Roche-Guyon, pentru a-l intreba cat timp crede ca va mai fi posibil sa tina in frau invazia aliata. Raspunsul maresalului, “cel mult 15 zile – 3 saptamani”, nu a facut decat sa confirme urgenta declansarii actiunii. In acel moment, bomba care trebuia sa-l ucida pe Hitler era deja confectionata. Ea era identica cu cea pe care Fabian von Schlabrendorff a depus-o in avionul lui Hitler la 13 martie 1943 si cu cea care ar fi trebuit sa explodeze la Berlin, cateva zile mai tarziu, cu prilejul unei actiuni caritabile pentru soldatii de pe front, daca Hitler nu si-ar fi scurtat vizita. Ea era identica si cu cea pe care lt. Ewald Heinrich von Kleist, descendent dintr-o celebra familie din Pomerania, s-a oferit sa o ascunda in noua uniforma pe care trebuia s-o prezinte Fuhrerului, la 11 februarie 1944. Actiunea de sacrificiu personal asumata de von Kleist pentru reabilitarea Germaniei n-a mai avut insa loc, caci un bombardament intempestiv a distrus noile modele de uniforme, iar prezentarea nu a mai avut loc. Explozibilul bombei era, si de aceasta data, din plastic englez, obtinut de colonelul baron von Freytag-Lothringen in virtutea atributiilor sale in contraspionajul german. Sensibilitatea capsulei fusese controlata de mai multe ori, pentru a nu risca repetarea deceptiei din 13 martie. Executarea atentatului ii revenea colonelului conte Claus Schenk von Stauffenberg, un om care in afara vietii insasi, nu mai avea mult de pierdut – in Tunisia, o mina ii smulsese bratul drept, ochiul stang si doua degete de la mana stanga. In pofida gravei sale mutilari, Stauffenberg a obtinut, la cerere, incredintarea unui post – cel de sef de stat-major al armatei de interior – care-i deschidea accesul la Fuhrer. In plus, armata de interior (Ersatzheer), grupand comandamentele teritoriale, furniza un excelent instrument pentru preluarea puterii dupa asasinarea lui Hitler. Ei urma sa-i revina sarcina dezarmarii trupelor S.S., desfiintarii organizatiilor naziste si arestarii conducatorilor nazisti. La 11 iulie, Stauffenberg a fost convocat la Berchtesgaden. Acolo a aflat insa ca Himmler, seful Waffen S.S., nu va fi langa Fuhrer. Atentatul se amana. Pana la declansarea sa, vor mai trece 9 zile.