Presedintii marilor companii castiga bani grei

Castigul mediu al presedintilor celor mai mari companii din SUA a crescut anul trecut cu 5 procente ajungand la 10,7 milioane de dolari (8,2 milioane de euro), informeaza CNN.

Multe companii au ajuns la concluzia ca plata corespunzatoare a perfor-mantelor este cea mai eficienta metoda de stimulare a conducerii execu-tive.

Intr-un sondaj care cuprinde 50 dintre cele mai mari companii americane, actiunile restrictionate si alte recompense financiare bazate pe performanta reprezinta 41% din remunerarea presedintilor executivi pe termen lung, comparativ cu doar 18% in 2003.

Pe de alta parte, drepturile de cumparare pentru actiunile companiei reprezinta acum 59% din compensatiile pe termen lung atribuite presedintilor, fata de 82% in 2003. Premiile pe termen lung, care nu includ salariile si bonusurile, reprezinta 63% din drepturile financiare totale.

Conform aceluiasi sondaj, salariul mediu al presedintilor executivi a ramas neschimbat la 1,2 milioane de dolari (0,9 milioane de euro). In schimb, premiile pe termen lung au crescut cu peste 100%, ajungand la 2,7 milioane de dolari (2 milioane de euro). Se pare ca marile companii tin seama de cererile investitorilor de a conditiona din ce in ce mai mult compensatiile acordate presedintilor de atingerea obiectivelor financiare. De asemenea, sondajul semnaleaza scaderea optiunilor pentru cumpararea de actiuni, pe care companiile trebuie sa le inregistreze drept chel-tuieli conform noilor reguli contabile care vor intra in vigoare in iunie. De altfel, aceste optiuni sunt inutile atunci cand actiunile companiei scad.

Un caz de referinta este cel al lui Stanley O’Neal, directorul executiv al bancii Merrill Lynch, care a primit compensatii in valoare de 32 de milioane de dolari pentru anul 2004. Din aceasta suma, 31,3 milioane de dolari reprezentau actiuni restrictionate, scrie Wall Street Journal Europe.

Anul trecut doar 40% din pachetul de 28 de milioane primit de O’Neal era restrictionat, aproape jumatate fiind primit sub forma unui bonus. Archer considera ca aceasta schimbare a venit ca raspuns la plangerile actionarilor legate de optiunile privitoare la dreptul de achizitionare de actiuni si de trecere la compen-satiile bazate de eficienta. El sustine ca anii 2001 si 2002 au reprezentat o lectie pentru companii, scaderea burselor facand ca optiunile sa fie inutile. “Aceasta este o problema pentru ca este mult mai dificil sa motivezi directorii in momentul in care optiunile lor sunt nefolositoare”, a conchis acesta.

Sondajul a fost realizat in randul companiilor de servicii si industriale cu o cifra de afaceri medie anuala de 25 de miliarde de euro.

Desi actionarii cer ca managerii sa fie recompensati in functie de rezultate, acestia preseaza companiile sa renunte la cele mai controversate plati pentru managerii de top.

Un caz controversat este cel al lui Glenn F. Tilton, presedintele si directorul executiv al United Airlines. Salariul sau anual a fost redus cu 36%, la 605.625 de dolari (462.700 de euro), a donat o parte de actiuni in scopuri caritabile si a facut alte sacrificii pe masura ce United Airlines se lupta sa scape de faliment. El si colegii sai au fost de acord sa renunte la pensiile suplimentare in cazul in care pilotii si ceilalti angajati ai companiei renuntau la pensia traditionala. Conform ultimului pact la care United a ajuns cu pilotii, rezolvarea problemei a fost amanata 90 de zile, timp in care compania si sindicatele cauta o cale sa rezolve aceasta problema.

In cazul lui Tilton mai este un mic amanunt: el beneficiaza de un contract care il ajuta ca in eventualitatea unui faliment sa suporte mai usor lipsa unui fond suplimentar de pensii. In plus, pentru a-l convinge sa se alature consiliului de administratie al United Airlines in toamna lui 2002, compania a virat intr-un fond special 4,5 milioane de dolari pe numele sau.

Tilton nu a plecat nici de la ChevronTexaco cu mainile goale. El beneficiaza de o pensie anuala de 500.000 de dolari pe viata. A primit de asemenea si o prima speciala de pensionare, de 6,9 milioane de dolari, datorita unei prevederi din contractul sau de munca.

Aflati sub presiunea actionarilor, directorii au devenit din ce in ce mai interesati de alte beneficii, precum planuri suplimentare de pensionare, compensari, masini de serviciu.