Prezidentiabilii, la mana tehnocratilor

Daca Theodor Stolojan si Mugur Isarescu vor intra in final in cursa pentru alegerile din toamna, indiferent in ce formule si pentru ce posturi, sau daca doar unul dintre ei va face acest pas, jocurile electorale vor fi radical schimbate. Ei sunt doar doi, iar inghesuiala partidelor politice in jurul lor este mare. Ei sunt doar doi, iar candidatii de cariera la presedintie s-au mai inmultit cu unul: pe langa Ion IIiescu, Emil Constantinescu si Petre Roman, nici Teodor Melescanu nu vrea sa renunte la aceasta sansa, pe care si-a creat-o in 1997, odata cu partidul sau – Alianta pentru Romania. Ei sunt doar doi, dar vin cu un capital de incredere demn de invidiat de orice politician.

Cine va pierde si cine va castiga? Desigur, intrebarea isi va afla raspunsul exact abia dupa alegeri. Dar este de prevazut, pe de o parte, o restructurare a scenei politice in perspectiva alegerilor, precum si influentarea rezultatelor alegerilor.

Inainte de toate, este evident ca cei doi ar intra in cursa cu un capital de incredere care le-ar permite sa ii atraga pe indecisi si pe nemultumitii de clasa politica dar si pe votantii altor formatiuni. Optimizarea sanselor lor depinde de o ecuatie simpla: combinatia ideala intre capitalul lor personal, capitalul politic al formatiunii sau al formatiunilor care ii sprijina si capitalul personal al candidatului la presedintie cu care ar merge in tandem.

Dintre partidele parlamentare care ii curteaza, PDSR are cele mai putine sanse de a-i prinde in plasa pe cei doi fluturi. Lucru care va dezavantaja atat partidul, cat si pe candidatul sau pentru Cotroceni, Ion Iliescu. PDSR va pierde in special din cauza venirii la urne a nehotaratilor, dar si pentru ca o parte din electoratul sau de periferie s-ar putea reorienta spre o formula, de exemplu, cu Stolojan si Melescanu.

Eliminarea concurentei PDSR la mana premierilor preferati ai romanilor nu inseamna ca celelalte partide pretendente – ApR, PNL, PD, PN?CD – sunt mai linistite. Din contra, cum devine mai evident ca sansele PDSR si ale lui Iliescu s-ar micsora intr-o confruntare cu Stolojan si Isarescu, interesul pentru inrolarea acestora creste.

La prima vedere, solutia ar fi realizarea unor aliante, cu diferite combinatii, intre aceste partide. Insa acest lucru nu este deloc usor, si nu numai din cauza problemei eficientei combinatiei tehnocrat-partid-prezidentiabil. Sunt prea multi candidati de profesie la presedintie pentru cei doi tehnocrati cu zestre pe care ii au deocamdata la dispozitie. Emil Constantinescu, Teodor Melescanu si Petre Roman nu numai ca nu vor sa renunte la a candida pentru functia suprema in stat, dar iau acest lucru ca o conditie sine qua non a oricarei aliante. Doar PNL nu are un candidat, ceea ce, in conditiile actuale nu pare a fi un deficit, ci un avantaj. Absenta prezidentiabilului cu orgolii si pretentii ii permite sa intre in alianta si la remorca tehnocratului care ii servesc cel mai bine.

Care sunt posibilitatile? Pana acum, cea mai bine conturata varianta este o alianta ApR-PNL, cu Stolojan candidat pentru Palatul Victoria si Melescanu pentru Cotroceni. Caracterul aparte al acestei formule provine din faptul ca Stolojan a fost cel care a avut initiativa ei, propunand nu numai actorii, ci si un program care sa fie negociat. De aceea, disponibilitatea lui fata de ceilalti pretendenti scade. Desigur si PD il doreste pe Stolojan, dar cum ApR, ca partid de centru-stanga, are intaietate, PD nu poate intra in aceasta alianta din cauza prezindetiabilului sau, Petre Roman.

In ceea ce-l priveste pe Isarescu, acesta este tentat tot de un nou mandat de premier, din ceea ce a lasat pana acum sa se inteleaga. Dar deocamdata a primit doar o oferta oficiala, si aceea de la PN?CD, care ii propune tandemul cu Emil Constantinescu. Problema acestei formule este ca fara liberali, ea are foarte putine sanse de a se impune in fata aliantei cu Stolojan pe blazon. ai chiar cu PNL ramane de discutat daca Emil Constantinescu, despre care orice se poate spune dar numai ca are priza la electorat nu, ar putea sa-i tina piept charismaticului Teodor Melescanu. Ar fi posibil ca Isarescu sa prefere echipa cu mai multe sanse si sa se suie in barca ApR-PNL (unde este asteptat), decat sa mearga pe o mana moarta.

In aceste conditii, PN?CD si PD ar putea sa mai castige ceva anuntand ca ar accepta o alianta la guvernare pentru sustinerea lui Stolojan ca premier si sa mearga cu proprii lor prezidentiabili sau ar putea gasi o alta solutie. Intrebarea este daca mai este acum posibila aparitia unui candidat surpriza care sai invinga pe cei doi.

Orice se va intampla un lucru este clar: de Stolojan si Isarescu, de deciziile si de interesele lor depind deocamdata intreaga clasa politica si mai ales prezidentiabilii. Cei doi tehnocrati ii pot scoate din joc pe unii dintre vesnicii candidati la Cotroceni inca inainte ca electoratul sa se pronunte si il pot face pe unul dintre ei invingator.