Prima traducere din literatura Golfului în limba română/ de Gabriel Bițună

Editura ieșeană Ars Longa a publicat de curând în colecția Alif, specializată în traduceri din literaturile orientale, piesa de teatru “Întoarcerea lui Hulagu”, a lui Sultan bin Mohammed al-Qasimi, în versiunea românească semnată de către arabistul George Grigore. Deși teatrul arab se află încă la început de drum, în comparație cu alte arte ale cuvântului, în ultima vreme au apărut tot mai multe piese de teatru, conturându-se astfel o specificitate a acestuia. Sultan bin Mohammed Al-Qasimi, printre altele și guvernator al emiratului Sharjah, este unul dintre dramaturgii care au contribuit la consolidarea mișcării teatrale arabe prin piese precum “Întoarcerea lui Hulagu”, “Cauza”, “Realitate întocmai cu originalul”, “Alexandru cel Mare”, “Nimrod”, “Samson cel Puternic”, “Piatra Neagră” etc. (N.B.: piesele “Nimrod” și “Piatra Neagră” au fost prezentate în 2010, respectiv 2011 de către trupa Teatrului Național din Sharjah în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu).

Este anul 1257. Strălucitorul Bagdad se prăbușește, călcat în picioare de armata mongolă condusă de Hulagu-khan, unul dintre nepoții teribilului Genghis-khan. Pârjol. Jafuri. Violuri. Mii de morți însângerează străzile. Tigrul curge cu apele înnegrite de cerneala cărților aruncate în el de către mongoli din marea bibliotecă a Bagdadului – care conținea nenumărate documente istorice și cărți de medicină, fizică, astronomie și multe altele – pentru a putea trece cu caii de pe un mal pe altul. Ultimul calif aparținând dinastiei abbaside – cea mai înfloritoare din istoria arabilor, al-Musta’sim, încearcă să se opună invaziei mongole, însă fără succes. Marco Polo – în celebra sa carte Il Milione – spune că Hulagu l-ar fi lăsat pe calif să moară de foame, încuiat în propria sa vistierie, printre comori ce nu-i mai foloseau la nimic, în acele momente.

Odată cu prăbușirea Bagdadului, lumea arabă va intra într-un con de umbră pentru următoarele secole.

Aceste ultime clipe ale Bagdadului abbasid sunt readuse în actualitate, prin scrierea lui Al-Qasimi, prezentate din două unghiuri de vedere diametral opuse, de la curtea califului și din tabăra lui Hulagu. Este, așadar, o piesă despre vitejie, onoare, lașitate și trădare, sau, altfel spus, despre un fragment din istoria omenirii.

Scrisă într-un ritm alert, cu un dialog viu, în care replicile se întretaie în concordanță cu evenimentele, nedându-i posibilitatea cititorului să se plictiseacă, această piesă de teatru se bucură de mult succes în rândul iubitorilor teatrului nu numai din lumea arabă, ci și dincolo de granițele lingvistice ale acesteia, fiind tradusă în multe limbi.

Prin revalorificarea acestor date istorice, preluate din cronici ale vremii, Sultan bin Mohammed Al-Qasimi, vrea să atragă atenția că fiecare epocă are propriul său Hulagu, așa cum arată în preambulul piesei: “Din lecturile mele din istoria națiunii arabe, am înțeles că ceea ce s-a întâmplat în statul abbasid înainte de prăbușirea lui este aidoma cu ce se întâmplă acum la nivel arab, ca și cum istoria s-ar repeta. Așadar, am scris această piesă de teatru, dintr-o perspectivă istorică, despre o realitate dureroasă.”.