Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Primul pe lista de termeni-cheie a secolului XXI: „sustenabil”

Prezente in discursul politic și de specialitate, preluate fără rezerve de primitorul limbaj al presei, dar absente din dicționarele curente ale limbii române, sustenabil și sustenabilitate nu mai sunt doar sinonime de proveniență anglo-americană pentru mai vechile latino-franțuzisme durabil și durabilitate, ci au devenit adevărate concepte integratoare, cuvinte-cheie definitorii pentru preocupăr…

Alexandru Ciolan · 20 mai 2010 · 3 min de citit

Prezente in discursul politic și de specialitate, preluate fără rezerve de primitorul limbaj al presei, dar absente din dicționarele curente ale limbii române, sustenabil și sustenabilitate nu mai sunt doar sinonime de proveniență anglo-americană pentru mai vechile latino-franțuzisme durabil și durabilitate, ci au devenit adevărate concepte integratoare, cuvinte-cheie definitorii pentru preocupările, dacă nu cumva chiar obsesiile epocii deschise de prima criză petrolieră din 1973. Dacă, pentru secolul XX, printre primele 100 de cuvinte emblematice au fost desemnate, in urma unei anchete larg democratice, antibiotic, genocid, mafia, pilulă, stress, lista secolului XXI este deschisă, cu siguranță, de sustenabil(itate). Singura vocabulă care i-ar putea amenința dominanța peste aproape trecutul prim deceniu al veacului ar fi viagra, dar, dacă stăm să cugetăm, s-ar putea să conchidem că prelungirea vieții sexuale ține și ea tot de sustenabilitate. Latinescul popular sustenire, ajuns in franceza veche sub forma sostenir, a trecut in engleză, unde a devenit to sustain. Engl. sustainable, din sustain + -able, atestat de la mijlocul secolului al XIX-lea, a căpătat după 1965 sensul “care poate fi continuat la un anumit nivel”. Tot de prin 1965 datează și sintagma sustainable growth (dezvoltare sustenabilă), iar câțiva ani mai târziu (1972) se năștea și derivatul substantival sustainability, sustenabilitate. Consacrarea oficială a noțiunii de sustenabilitate a venit in 1987, prin Raportul Comisiei Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Comisia Brundtland), care definea dezvoltarea durabilă drept “dezvoltarea care rezolvă nevoile prezentului fără a compromite potențialul generațiilor viitoare de a-și rezolva propriile nevoi”. Reuniunea la vârf a șefilor de state din 2005 a definit cei trei piloni ai sustenabilității: economic, ambiental și al echității sociale. Dacă reprezentăm cei trei piloni sub forma unor cercuri care se intersectează, vom avea trei intersecții a câte două cercuri și una comună tuturor celor trei. Astfel, in intersecția ambientalului cu economicul aflăm imperativul durabilității, al viabilității (o economie care să consume resursele naturale sub nivelul de regenerare a acestora, pentru a nu le epuiza); in intersecția economicului cu socialul aflăm imperativul echității, al dreptății (o economie care să asigure bunăstarea generalizată); iar in intersecția socialului cu ambientalul aflăm imperativul suportabilității, al anduranței (o dezvoltare care să nu afecteze ireversibil și la scară globală mediul). Iar la intersecția celor trei intersecții aflăm sustenabilitatea, care le insumează pe toate celelalte: dezvoltare viabilă, prietenoasă cu mediul și echitabilă. Un obiectiv ambițios, după unii chiar imposibil, valabil la toate nivelurile, de la cel global la cel regional, național, departamental sau comunal. Dezvoltarea nu mai poate fi altfel decât sustenabilă: pentru unii (optimiștii) sintagma este tautologică (dacă nu este sustenabil, firul dezvoltării se rupe), in timp ce pentru alții pentru alții (pesimiștii) este un oximoron (dezvoltarea presupune agresarea ireversibilă a mediului natural, ale cărui resurse vor fi in cele din urmă epuizate, curmând viața). Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.

Citește și