Privatizarea Oltchim, negociată ca la tarabă

Luni, la ora ora 12:30, la sediul OPSPI avea loc următoarea negociere:

“Astăzi de dimineață am aflat că au apărut niște procese care ar putea afecta privatizarea Oltchim. În plus, rușii spun că mai au nevoie de două săptămâni ca să vină cu oferta. Credeți că ar trebui să amânăm cu câteva zile deschiderea ofertelor, ca să mai studiați problema?”, întreabă OPSPI.

“Nu prea vrem”, spun PCC și Ștefan Vuza.

“Eu reprezint poporul. Noi nu suntem împotriva privatizării, dar ne temem să nu se fure. Poate ar fi mai bine să se amâne cu câteva zile”, zice Dan Diaconescu.

“Deci cum rămâne? Amânăm sau nu amânăm. Vreau un răspuns ferm”, revine OPSPI.

“Nu credem că e o idee bună”, zice PCC.

“Nu. Ne asumăm riscul”, zice Vuza.

“Da”, spune Diaconescu.

“Atunci să o luăm altfel. Dacă ar fi să se amâne 3-4 zile, vă mai mențineți ofertele?”, întrebă OPSPI.

“Da”, zice Vuza.

“Mergem până la capăt”, spune PCC.

“Noi oricum câștigăm, dar vrem să ia și statul mai mulți bani, să nu vândă pe degeaba. N-am vrea să spunem la sfârșit că cineva a luat șpagă”, închide Diaconescu.

După 15 minute de deliberări, OPSPI decide:

“Am hotărât să mai amânăm cu trei zile, pentru că mai mult nu ne permite FMI. În timpul acesta vă puteți modifica sau vă puteți retrage ofertele. Desigur, așteptăm și alți investitori interesați (se aude la Moscova?), ca să nu ne facem de râs la final când câștigă Diaconescu.”

Investitorii resemnați semnează procesul verbal.

Acest dialog nu este autentic. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.

Citiți și Oltchimul nu e nimic altceva decât un FNI, făcut la nivel de stat. Toți miniștrii au dormit liniștiți pasându-și unul altuia combinatul, până a explodat