Prizonierat în Cuba lui Castro.../ de Elisabeta Lăsconi

O carte singulară și zguduitoare, Toți pleacă de Wendy Guerra: primul roman al autoarei cubaneze, apelând la formula jurnalului. Cele două părți – Jurnalul copilăriei și Jurnalul adolescenței – au caracter autobiografic și stau mărturie pentru trei drame: singurătatea fetiței sensibile, care privește lumea cu ochi siliți să se maturizeze prea curând, drama părinților care se despart și o târăsc într-un proces, apoi drama unei țări supuse unei dictaturi ce acționează înfricoșător.

Jurnalul cuprinde un interval de 12 ani, din 1978 în 1990, Nieve îl începe la 8 ani, când își găsește astfel refugiul salvator. Familia se destramă: mama ei, cu temperament artistic, cu fire emotivă și contestatară, are un iubit suedez, Fausto, tatăl ranchiunos și alcoolic caută răzbunare și o găsește. Nu-i întâmplător faptul că fetița se atașează de străinul binevoitor, el îi oferă grija și afecțiunea de care o privează părinții, confortul material și psihic de care are atâta nevoie un copil.

Tatăl obține custodia copilului, iar perioada ce urmează îi aduce fetiței o coborâre în infern. Tatăl lipsește zile întregi și fetița rămâne flămândă, iar când se întoarce are parte de bătăi cumplite. Școala nu-i oferă nici ajutor, nici măcar consolare, doar puținele prietene și familiile lor o înțeleg și o sprijină cât pot, dar pot face mult prea puțin. Nieve se hrănește cu literatură, mama îi aduce totuși cărți, și sensibilitatea ei are astfel o rezonanță.

Jurnalul copilăriei are ca subiect descoperirea realului, cu efect tot mai înfricoșător. Autoritățile induc o stare de așteptare și de temeri, oamenii caută să evadeze. Mediul părinților este unul artistic, mama însăși lucrează la radio și are mereu ca invitați în emisiunea ei artiști, iar uneori emisiunea în direct se întrerupe brusc când cântecele invitaților cuprind idei subversive ori aluzii la dictatură. Așa că vin suspendări ale emisunii.

Tatăl are părinții plecați din țară, iar plecarea devine supratema cărții. Pe rând, toți cei apropiați de mama ei pleacă. Fausto însuși este obligat de autorități să părăsească insula, iar mama se leagănă ani în șir cu iluzia că o va chema și va putea și ea pleca. Nu o face din cauza fiicei, știind că tatăl nu ar fi de acord cu plecarea fetei. Așa că amândouă înregistrează plecările celorlalți, prind ecourile vieții acestora în lumea liberă.

Jurnalul adolescenței cuprinde o dublă inițiere, în artă și în dragoste. Registrul se schimbă, privirea capătă adâncime și scrutează lucrurile, nu se mulțumește să înregistreze faptele ca în jurnalul anterior. Nieve se cercetează pe sine, analiza cu observații profunde asupra turnurii pe care o ia viața în Cuba alternează cu pasajele în care caută resorturile propriilor reacții, explicații pentru tot ce simte și dorește, explorează altă zonă, a sentimentelor rămasă până atunci bine cenzurată.

Dragostea pentru Osvaldo seamănă cu un mic basm al Cenușăresei. Este aleasa unui artist care trăiește într-un palat (prin comparație cu locuințele modeste în care și-a dus zilele Nieve), cu gusturi excentrice și pasiune pentru lux și exhibarea propriului stil de viață, având nevoie de o curte de admiratori. Fata învață nu doar arta iubirii, ci și prețul unui asemenea libertinaj, cu episodul Cloe, care intră în casă și în patul lor, cu un comportament ambiguu față de amândoi.

Wendy Guerra și-a scris acest prim roman folosind caietele cu notațiile scrise ani în șir, ea s-a afirmat mai întâi ca poetă. A luat parte la atelierele ținute la Havana de Gabriel García Márquez (știută fiind prietenia lui cu Fidel Castro, vizite lungi la Havana), iar scriitura îi dovedește originalitatea. De altfel, jurnalul are ca model jurnalele ținute de Anais Nin, dar este infuzat de lirismul propriu.

Toți pleacă a fost considerat în El Pais drept cea mai bună carte de limbă spaniolă a anului 2006, distinsă cu Premiul I Bruguera decernat de scriitorul Eduardo Mendoza în calitatea de jurat unic. Timpul îi adaugă ficțiunii-confesiune valoarea unui document memorabil, anunțat ca premoniție de un motto ales chiar din Jurnalul Anei Frank, căci insula seamănă cu o uriașă anexă…

Wendy Guerra, Toți pleacă, traducere din limba spaniolă de Luminița Voina-Răuț, Editura Vellant, 2013, 256 pag.