Probabil cel mai bun roman politic britanic/ de Stelian Țurlea

Nu cred să existe în vremurile noastre un roman din care să înțelegi mai bine cum funcționează sistemul politic britanic și, cu deosebire, Parlamentul. Găsim în „Primul între egali”*) de toate: modul de promovare în cadrul fiecărui partid  britanic (conservator, laburist, liberal), cum se desfășoară alegerile locale și alegerile parlamentare, sistemul de vot (primul ia tot, chiar și dacă e vorba de un singur vot diferență), cum sunt desemnați miniștrii, secretarii de stat și adjuncții acestora, cum aspiranții la asemenea demnități așteaptă acasă telefonul de chemare în primele trei, patru zile după alegeri (după care jocurile sunt făcute), cum se dezbat legile în Camera Comunelor, cum se adoptă amendamentele, cum se desemnează primii miniștri, alternarea la putere, rolul Reginei ș.a.m.d. Cineva care dorește să afle ce s-a întâmplat, în mare, în Marea Britanie în ultimii patruzeci de ani va găsi, de asemenea, aproape tot, ca dintr-un manual de istorie – inclusiv evenimente care au marcat evoluția țării: grevele sindicatelor, atentatele extremiștilor nord-irlandezi, războiul din Falklands etc. Apar în narațiune personalități reale ca Alec Douglas-Home, Harold Wilson, Edward Heath, Margaret Thatcher, Roy Jenkins, Michael Foot, Douglas Hurd, Gary Hart, David Owen, regina Elizabeth II, colonelul Gadaffi și mulți alții.

Și totuși, cartea lui Jeffrey Archer nu e istorie, ci roman, o operă de ficțiune, care îmbină uimitor faptele reale, numele exacte ale protagoniștilor pe care i-a înregistrat istoria, cu personaje inventate, cărora li se întâmplă fel și fel de drame: accidente, trădări familiale, avorturi ș.a.m.d . Atât de admirabil descrise, încât cititorul se poate întreba cine se ascunde de fapt sub numele cutare ori cutare. Romanul a fost publicat în 1984, dar acțiunea lui sfârșește în 1991, prin urmare, unele fapte sunt pur și simplu imaginate – cum ar fi, de pildă, în primul rând, actul de abdicare al Reginei, petrecut, chipurile, în 1990 și accederea la tron a lui… Charles al III-lea! Și totuși, acum, în 2016, le percepem ca și cum chiar s-ar fi petrecut cum povestește Jeffrey Archer.

Acțiunea se desfășoară de-a lungul a patru decenii. Patru tineri intră în politică îndată ce ies de pe băncile facultății, ajung la Westminter, ca aleși ai poporului în felurite circumscripții și din partea unor partide diferite: Simon Kerslake, pentru circumscripția Coventry Central, apoi Pucklebridge; Charles Seymour, pentru Sussex Downs; Raymond Gould, pentru  Leeds North; și Andrew Fraser, pentru Edinburgh Carlton. Vreme îndelungată vor fi angrenați, împreună cu familiile lor, în lupta pentru putere. Treptat, devin apreciați și cunoscuți, acced în posturi inferioare în guvern, în funcție de alternanța la putere, pătrund în elita partidelor lor, iar în final, unul dintre ei, primus inter pares, primul între egali, va fi desemnat prim-ministru – Raymond Gould.

O poveste politică, dar care se citește ca un thriller.

„Nu am mai citit un roman mai bun despre culisele parlamentului de la Anthony Trollope încoace.” scria The Scotsman.

*) Jeffrey Archer – Primul între egali. Editura RAO. Traducere de Nicolae Cosana