Probabilitatea stabilitatii guvernului

Au durat mai mult de o luna negocierile intre cele patru partide aflate la putere pana cand au ajuns la un acord cu privire la exercitarea Executivului. Dat fiind ca exista o inegalitate strigatoare intre cele patru partide si o mare discrepanta in privinta rolului jucat pentru a veni la guvern, era esential sa se gaseasca un liant care sa le lege si la bine si la rau. Cred ca au pornit de la doua experiente politice: esecul formulei CDR si succesul protocolului intre PNL si PD. Liantul care cimenteaza relatiile intre cei patru este egalitatea atat in structura de conducere cat si in mecanismul deciziei politice. Forul suprem este Consiliul National al Coalitiei din care fac parte cate doi reprezentanti ai celor patru – un presedinte si un vicepresedinte. Consiliul decide in toate chestiunile majore, de la numirea primului-ministru la solutionarea unor eventuale litigii politice din teritoriu. Toate deciziile se iau prin consens.

Doua probleme litigioase au fost pur si simplu evitate: schimbarea majoritatii in consiliile judetene, acolo unde PUR si UDMR sustin filiala PSD in structuri locale si chestiunea actiunii pentru schimbarea presedintilor Camerei si Senatului, care nici nu prea are sanse de reusita cu pojghita de majoritate de care dispune coalitia in cele doua institutii.

In Parlament structura conducerii va fi formata de liderii de grup. Aici se va face totusi o diferenta potrivit ponderii fiecaruia dintre cei patru, dar si aici se va face un efort pentru a ajunge la consens.

Atacurile publice intre cei patru sunt strict interzise, nu se admite traseismul, trecerea de la un partid la altul. Protocolul interzice demnitarilor sa adopte pozitii publice polemice fata de decizii in alte domenii de competenta decat a lor.

Desigur s-a avut in vedere sa nu se repete experienta CDR in care functiona o inegalitate sfidatoare. PNTCD era partidul dominant in coalitie, Diaconescu era seful.

Acum conteaza si contextul extern diferit. Joaca un rol imperativ necesitatea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, care dicteaza stabilitate in guvernare si impune celor patru partide o comportare corespunzatoare. Cand Partidul Umanist a fost pus intr-o postura umilitoare, acesta a fost argumentul citat de presedintele umanist Voiculescu pentru a depasi criza.

Singurul factor care poate produce o destabilizare a patrulaterului apare deocamdata insistenta presedintelui Traian Basescu pentru organizarea unor alegeri anticipate. Intr-un recent interviu televizat s-a pronuntat din nou in favoarea unor alegeri anticipate si a precizat chiar ca el le doreste inaintea vacantei de vara anul acesta. Este stiut ca PUR se opune anticipatelor, fiindu-i teama ca nu va obtine scorul necesar pentru a intra in parlament. Nici UDMR nu priveste cu ochi buni alegerile anticipate, dat fiind tendintele dizidente din comunitatea maghiara. Nu e de mirare deci ca premierul Tariceanu s-a pronuntat impotriva anticipatelor in termeni apropiati, acordand prioritate stabilitatii guvernamentale in vederea indeplinirii angajamentelor luate pentru integrarea in UE.