Probleme fiscale privind contractele de munca cu timp partial

Incepand cu 1 martie 2003, Ministerul Muncii si Solidaritatii sociale a reusit sa elimine conventiile civile de prestari servicii prin tertipuri legislative demne de o cauza mai buna.
In lipsa unor argumente juridice solide care sa justifice abrogarea prevederilor privind conventiile civile prin dispozitiile codului muncii, autoritatile au apelat la o “lovitura sub centura” si au abrogat hotararea de guvern – HG nr. 935/1999 care stabilea conditiile in care se puteau incheia conventii civile de prestari servicii. In aceste conditii, cauza conventiilor civile este deocamdata pierduta, insa viata ne poate rezerva multe surprize atunci cand Parlamentul va incepe dezbaterea propunerilor de modificare a noului cod al muncii (peste 30 de propuneri).
In ce priveste contractul de munca cu timp partial, destinat sa inlocuiasca conventiile civile, deja au inceput sa apara primele probleme, care provin in principal din necorelarea dispozitiilor fiscale cu cele din legislatia muncii.
Am sa ma refer in primul rand la dispozitiile legii privind impozitul pe venit, care determina o supraimpozitare a acestor contracte. Mai concret, contractele de munca cu timp partial sunt impozitate la fel ca si conventiile civile de prestari servicii, in plus fiind obligat sa platesti si contributia de asigurari sociale si contributia de asigurari impotriva somajului. Partea neplacuta este ca in cazul persoanelor care au doua sau mai multe contracte de munca contributiile de asigurari sociale si de asigurare impotriva somajului se scad din baza impozabila numai la functia de baza. In conditiile in care contributiile platite la al doilea loc de munca nu sunt mentionate in Fisa fiscala 2, nu exista alta solutie decat solicitarea de adeverinte de la Casa teritoriala de pensii si/sau de la Agentia de Ocupare a Fortei de Munca. Alt drum, alti bani, alta distractie si… cu multumiri pentru Ministerul Muncii care isi inchipuie ca romanii au prea mult timp liber si le-a gasit o ocupatie.
In aceste condisii, salariatul respectiv va fi defavorizat, urmand ca aceste contributii sa fie deduse, daca are noroc si este informat,  la sfarsitul anului. In cele mai multe cazuri supliciul nu se va termina pentru ca dupa depunerea declaratiei de impozit pe venitul global, contribuabilul va trebui sa faca cerere si sa astepte rabdator 30 de zile pana cand administratia financiara ii va recunoaste dreptul de a recupera banii respectivi. 
Problemele nu se opresc aici. Nu doar contribuabilul sufera ci si angajatorii, si poate chiar mai mult decat salariatii sai. In primul rand, prin alocarea de resurse pentru negocieri cu sindicatele, protectia muncii, medicina muncii, formare profesionala, evidenta salariatilor in registrul de evidenta a salariatilor, eliberarea de diverse adeverinte etc., si toate acestea indiferent de marimea firmei respective. Curat facilitare a liberei intiative!
In al doilea rand prin consumul urias de hartie pentru formularele de declaratii de asigurari sociale si asigurari impotriva somajului care sunt solicitate in doua exemplare si atat pe hartie cat si pe discheta. Cum isi imagineaza Casa Nationala de Pensii ca va administra aceasta uriasa cantitate de informatie, cand nu a reusit sa certifice din oficiu stagiile de cotizare catre persoanele carora li s-a retinut contributia de asigurari sociale in anul 2001? Probabil ca pentru aceasta operatiune nu sunt fonduri.
Concluzia este ca, in acest moment, incheierea de contracte de munca cu timp normal sau partial reprezinta pentru intreprinzatori si salariati o aventura birocratica care se va transforma in curand intr-un cosmar. Si in astfel de conditii numai coruptia se simte bine. Sper ca nu aceasta este dorinta autoritatilor.