Proiectul Qpoem – desant poetic/ de Ziarul de duminică

„Qpoem – declară Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45 – este proiectul celei  mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.”

La început a fost un cenaclu virtual de poezie înființat și susținut de Editura Paralela 45. O comunitate pentru toate vârstele, din care pot face parte poeți consacrați sau poeți care n-au debutat încă, cu structura unui atelier de scriere creativă care promovează performanța și diversitatea poetică, indiferent de abordarea estetică, prin cultivarea spiritului critic, a dialogului civilizat și profesionist, a culturii poetice; promovarea poeziei în cât mai multe medii intelectuale și educaționale, cu precădere în mediile școlare și studențești, în fiecare localitate în care domiciliază fiecare membru Qpoem. Apoi, cenaclul a stimulat publicarea de volume de poezie ale „qpoemiștilor” prin Editura Paralela  45, în noua colecție Qpoem. Fiecare titlu este comentat de critici de poezie recunoscuți la nivel național.

Cenaclul își propune să organizeze anual, timp de două zile, Festivalul Național al Poeziei, la începutul lunii iunie, de fiecare dată în altă localitate, stabilită conform votului Comitetului Național de Organizare al FnaQ (Prima editie a Festivalului National Qpoem a avut loc la 10-11 iunie la Piatra Neamț, la propunerea poetului

Adrian Alui Gheorghe, membru Qpoem); să acorde premii naționale Qpoem;  să aibă o pagina de poezie Qpoem, postată pe Facebook, și un site propriu www.qpoem.com; să stimuleze traducerea celor mai valoroase volume de poezie în limbi de circulație universală care vor fi publicate în colecția Qpoem bilingv.

Asemenea activități destinate promovării poeziei merită salutate din toate inima.

Iată că au și apărut primele treisprezece titluri ale colecției – o parte dintre semnatari sunt debutanți, altă parte, poeți consacrați; unii sunt persoane mature, cu experiență, alții abia pășesc în viață. Prezentăm aceste cărți, așa cum le semnalează editura, cu precizările criticilor literari care le însoțesc în lume.

Emilia Ajule – Jurnalul unor cuvinte ingrate

Emilia Ajule (n. 1984, în Cluj-Napoca). Locuiește în Germania.

„Jurnalul unor cuvinte ingrate cu care debutează Emilia Ajule este, de fapt, o reacție de rană, de ființă rănită care se apără zgîriind și lovind. Cuvintele ei sunt ingrate mai degrabă pentru că nu sunt grațioase și sfioase decît pentru că nu se angajează în ode și imnuri. Dar fondul din care ies (unul de psihisme încărcate, lăsate cel mai adesea în subsolul sau pragul poemelor) nici nu poate pretinde descărcări de grație. Ci mai curînd un limbaj agresiv, tăios și abraziv. Așa că Emilia folosește un limbaj de șmirghel, de resentiment și o sintaxă zburlită și burzuluită, cu care-și apără rezervele de idealitate și candoare. Cerneala de sepie iritată e aruncată direct pe pagină, dar de fapt poemele (multe puse pe voci și recuperînd în secvențe brutale biografii de striviți și excluși) perseverează (într-un fel de clandestinitate) în compasiune. Cinismul abrupt al notațiilor e doar fața ofensivă a acestui lirism de rană și dede compasiune.” – Al. Cistelecan

Adela Efrim – Și moartea scrie uneori poeme

Adela Efrim (n. 29 februarie 1968, în Craiova). Locuiește în Craiova.

„Sensibilă și introvertită, poezia Adelei Efrim alungește contururile unui desen

bacovian până la obținerea unei transparențe autumnale. Lustruirea, contemplarea și fluidizarea sunt mărci ale unei arte feminine ce lucrează mai ales cu lumina și vibrațiile într-un fel de touchscreen reality. Epurarea

adjectivelor și metaforelor scoate la iveală un cotidian funcționăresc prin care, miraculos, se întrevăd piane înzăpezite și tot felul de liniști. Fundamental romantice, aceste texte provoacă năluciri – culmea!  reconfortante și derutante.” – Felix Nicolau

Mihai Amaradia – Nimeni, el singur

Mihai Amaradia (n. 28 iulie 1980, în Motru, Gorj). Locuiește în Târgu Jiu.

„Oltean iubeț, dar nu dintre cei focoși, ci mai degrabă dintre cei tandri și melancolizați de absențele repetate și ritualice ale iubitelor, Mihai Amaradia nu doar că pare programat, dar s-a și autoprogramat pe eroticele cu alai de calinerii. „Oltenian lover” (o subspecie de latin lover), el iubește și tînjește și-n a doua

carte (o făcuse și-n debutul cu „Poeme pentru cutia ta poștală”), de astă dată într-un triptic anume geometrizat pentru a da, cît de cît, formă efuziunilor în permanentă efervescență. O ars amandi, așadar, trăiește și scrie (cu modulații și fine, și abrupte) Mihai Amaradia, al cărui potențial eseninian ar trebui, poate, încurajat (de el însuși, desigur).” – Al. Cistelecan

Adi Filimon – Sedativ

Adi Filimon (n. 20 mai 1965, în Ghelari, Hunedoara). Locuiește în București.

„Magnetismul poeziei lui Adi Filimon emană din contururile deschise, gesturile imprecise și memoria afectivă etalată răcoros, dezabuzat. Înseși regulile de redactare bruiate prin sudarea vocabulelor contribuie la accelerarea amintirilor vizionare. Poezia îmbibată de obiecte și ființe cu contur precis deschide abisuri cu ajutorul unei tehnici suple, eliberate de conectori. Fragilitate și adâncime dispuse mereu inteligent în decoruri minimaliste.” – Felix Nicolau

Viktor Latunski – Exerciții de spart coaja muzei

Viktor Latunski, pe numele său real George Savu, s-a născut pe 26 octombrie 1951, în Bilca, Suceava. Locuiește în Corbeanca (Ilfov).

„Acum, că George Savu și-a luat un nume de artă atât de provocator, confuzia cu omonimul său albaiulian nu se mai poate face. La drept vorbind, ea nu s-ar fi putut face nici înainte, dacă felul de a scrie al fiecăruia ar fi fost bun de argument. Viktor Latunski scrie pe un principiu de vervă și dintr-un spirit irepresibil parodic (uneori lăsat să se zbenguie în pure performanțe). Baza lui e o poetică ludică, pe linia intrasabilă dintre umor, ironie (mai ales autoironie) și sarcasm, linie trecută nonșalant în toate părțile. Mixaje discursive, jocuri de cuvinte, aluzii, referințe întoarse pe dos și mai cu seamă un ritm tonic, aproape euforic, al caricaturalului ca viziune constituie marca — dar și masca — unei melancolii ținută la secret în aceste Exerciții de spart coaja muzei. O poezie care merge în provocare inteligentă, dar călcând cu grijă peste un fond de fragile.” – Al. Cistelecan

Mihail Gălățanu – Devorarea maestrului

Mihail Gălățanu (n. 11 septembrie 1963, în Galați). Locuiește în București.

„Întotdeauna Mihail Gălățanu a fost un poet tematic și insistent. Pe lângă faptul că jonglează de decenii cu bijuteriile morții, se mai ocupă și cu epuizarea temelor pe care le frecventează: nu mai rămâne nimic de cules după el – epigonii sunt sufocați în fașă. Fierbințelile cărnii s-au răcorit și au lăsat scena liberă pentru pre-funeralii inițiatice.Abandonată este și retorica fastuoasă de altădată. Acum totul a devenit urgent, cu refrene scurte și inițieri precise.” – Felix Nicolau

C. Suditu – Poeme carnivore

C. Suditu (n. 12 martie 1970, în satul Băjani, comuna Vadu Pașii, județul Buzău). Locuiește în Vadu-Pașii (Buzău).

„Coborât din șaua baladescului, C. Suditu adună în stradă tot arhondaricul european și tribal în vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: rațiune și dezmăț, hazard și bariere. Lorelinele și Carmelinele asigură migrația dinspre austeritatea sceptică către fierbințeli acrobatice. Vitalismul cu perspective à la Picasso este ținut în frâu de o luciditate cinică. Rezultă mitologii urbane și comploturi galactice proferate la modul cârcotaș și cu imaginație năucitoare, carnivoră. Când în scenă pătrunde Valentina, lexicul iubirii iese din purgatoriu și se revarsă într-un paradis al meduzelor, demontat prin analize și ipoteze.” – Felix Nicolau

Ottilia Ardeleanu – Totul e să mergi până la capăt

Ottilia Ardeleanu (n. 15 aprilie 1959, în Mîrșani, Dolj). Locuiește în Năvodari.

„Ca să mergi până la capăt e nevoie de poeme masive, elaborate, dar răsucite de viziuni sofisticate. Deloc narativă, poezia Ottiliei Ardeleanu este alcătuită din serii de scenete aproape tragice, dar în care ceea ce contează este o speranță solipsistă, o resemnare ce așterne patină peste detaliile sordide. Printre poziții și ecouri se disting argumente ale lumii tehnologizate ce au relevanță numai în ordine metafizică. Unghiurile din care este privită această realitate pestriță sunt dintre cele mai subtile, mai inopinate: vârful unui arcuș de vioară,  tablete allview, pești uscați pânăla os și câte și mai câte. Arta de a imponderabiliza universul brandurilor și al codurilor pin le este accesibilă doar celor aleși.” – Felix Nicolau

Ioan Barb – Orașul alb

Ioan Barb (n. 5 noiembrie 1960, în Călan, Hunedoara). Locuiește în Călan.

„Nostalgiile pitorești și cultural ale lui Ioan Barb sunt deja marcă înregistrată. Aceste picturi în alb constituie o inovație și nu au nimic în comun cu vechea tehnică chineză a pictării vidului. Albul aici este un fel de zahăr tos presărat peste memorii ce mixează macroistoria cu istoria mică. Vagul patriarhal și locul comun repetă maniera lui Șt. O. Iosif, dar bogăția detaliilor și a particularităților răstoarnă sevă contemporană în texte. Ochiul sufletului este vulturesc la poet – el scoate la lumină o lume de muzeul satului peste care s-au abătut tot felul de anomalii: a cocsului, a funinginii, a educației patriotarde etc. Orașul alb este, de fapt, Streiul înnegrit de industrie, dar imaculat în amintirile copilului ce oscila între sat și fabrici. Un volum document, așadar.” – Felix Nicolau

Dumitru Andreca – Magnolia din Padova

Dumitru Andreca (n. 22 februarie 1949, în Izvoarele, Mehedinți). Locuiește în Rogova (Mehedinți).

„Magnoliile nici nu înfloresc: ele explodează! Modelul lor este strofa scurtă și nărăvașă a lui Dumitru Andreca. Finalurile suspendate, turnúrile senzuale și imaginile smălțuite umplu minipoemele de suspans. Cartea de poezie se citește ca un roman polițist și se simte ca un afiș de telecinematecă. Plonjonul nu este adânc,

însă spirala lui aeriană are o suplețe bruscată și o putere a iluziei care se pot traduce numai prin cuvântul farmec.” – Felix Nicolau

Gabriela Schuster – Fata de la oraș

Gabriela Schuster s-a născut pe 18 februarie 1948, în București. Locuiește în Germania.

„Fata de la oraș privește totul de la penthouse. De acolo se desfată cu priveliști cultural prestigioase, pe care le aplică în chip de plasture peste senzațiile cotidiene. Iremediabil logodită cu sublimul, Gabriela Schuster este bântuită și de viziuni naturaliste. Rezultă o poezie cu tușe expresioniste, dar în care guvernează ingrediente obișnuite, drapate, totuși, în falduri exuberante.” – Felix Nicolau

Teodor Sinezis – Ea e Matilda

Teodor Sinezis, pe numele său real Ioan-Claudiu Pipirigeanu, s-a născut pe 4 ianuarie 1970, în Tarcău, Neamț. Locuiește în Piatra-Neamț.

„Mulți douămiiști au montat cicluri poetice dedicate vreunei (anti)muze. Matilda împărtășește doar situația, nu și atmosfera. Protagonista poetică dinamizează o biologie disecată minuțios și detonează metafore în care cibernetica se încuscrește cu pătrunjelul. Teodor Sinezis umflă limbajul cu scheme de tastatură și reușește să fabric poezie din componentele unei lumi postumaniste cu firescul unui arhitect specializat în hibrizi funambulești, irezistibili.” – Felix Nicolau

Liviu Mățăoanu – Deasupra lui Hans

Liviu Mățăoanu (n. 14 ianuarie 1968, în Câmpulung-Muscel). Locuiește în București.

„Liviu Mățăoanu face contrabandă cu melancoliile și își ascunde predispoziția reflexivă într-o scriitură aparent dezlânată și ostentativ dezarticulată, mizând pe efectul în răspăr al devierilor parentetice și al inconsistenței colocviale a discursului. Scriitura lui uzează și abuzează de tehnici de înșelare, simulând incongruența doar spre a tensiona…” – Al. Cistelecan