Prolaicii se razboiesc cu islamistii de Ziua Turciei

Turcia a sarbatorit ieri 80 de ani de la fondarea Republicii, pe fondul unor dispute din ce in ce mai tensionate intre o elita prolaica, sprijinita de armata, si o miscare proislamista a carei influenta politica este in crestere.
Presedintele Turciei, Ahmet Necdet Sezer (prolaic) a profitat de sarbatoarea nationala si a lansat un mesaj dur. El a refuzat sa le invite aseara, la o receptie oficiala, pe sotiile deputatilor islamisti din Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) – la putere in Turcia – care in majoritatea lor (in frunte cu sotia premierului Recep Tayyip Erdogan), poarta valul islamic. Acest fapt, fara precedent in istoria tarii, a starnit o vie polemica in Turcia. Mai multi deputati i-au returnat presedintelui invitatiile, iar altii au amenintat ca boicoteaza evenimentul. “Este un semn ca va exista o puternica rezistenta fata de intentiile islamistilor de a repune in discutie interpretarea actuala a laicitatii statului”, a comentat politologul Ilter Turan, pentru Le Figaro.
Cu siguranta, un guvern condus de fosti membri ai unei miscari islamiste interzise – cum se intampla in aceste zile la Ankara – nu era tocmai viitorul pe care il intrezarea  Mustafa Kemal, cand, in 1923, a fondat Turcia pe ruinele Imperiului Otoman si a transformat-o, cu mana de fier, intr-un stat laic proocidental. Sfaramand orice opozitie, el a separat statul de religie, a instaurat un sistem de invatamant laic, a plasat activitatea religioasa sub control si a adoptat alfabetul latin.  Tot el a acordat drepturi civile femeilor si a facut presiuni ca turcii sa-si schimbe obiceiul de a purta fes. Reformele lui Mustafa Kemal (supranumit Ataturk – parintele turcilor) constituie  baza ideologiei dominante (“kemalismul”)  in cea mai occidentala dintre tarile musulmane, singurul stat musulman membru NATO care se pregateste pentru aderarea la Uniunea Europeana. Dar “kemalismul” este din ce in ce mai des contestat, nu doar de islamistii partidului la putere, ci si de liberali care ii reproseaz autoritarismul si nationalismul afirmand ca acestea dauneaza democratiei tarii. Ierarhia prolaica, condusa de armata afirma ca orice repunere in discutie a principiului laicitatii statului ar conduce la prabusirea Republicii fondata de Ataturk. In consecinta, depune intense eforturi politice, juridice si militare, inca din anii ’70, pentru a impiedica renasterea islamismului politic. De la rasunatoarea victorie electorala a AKP in alegerile legislative (2002) cearta pe un subiect sensibil – purtatea valului islamic, interzis in administratie si in scoli – s-a ascutit. Gestul simbolic al presedintelui, cu ocazia sarbatorii nationale, a alimentat polemica – mass-media turca evoca chiar o criza la varful statului – deja destul de aprinsa in jurul reformei in scoli, pe care vrea sa o faca guvernul islamist al lui Erdogan. Opozitia reproseaza guvernului ca incearca sa-i sprijine pe militantii islamisti iesiti de pe bancile scolilor religioase, deschizandu-le portile universitatilor, de unde ar putea apoi accede in administratie. Desi si-a renegat trecutul islamist, Erdogan este supraveghiat indeaproape de armata, care, in 1997, a fortat primul guvern proislamist din istoria tarii sa paraseasca puterea. Erdogan, pe atunci primar al Istambulului a fost condamnat la patru luni de inchisoare “pentru incitare la ura religioasa.” El afirma astazi ca apara o laicitate care respecta democratia si libertatile religioase. Potrivit politologului Ilter Turan, citat de Le Figaro,  nu mai este posibil ca Turcia sa abandoneze laicitatea pentru un sistem politic fondat pe religia islamica.

Eternul candidat la integrare
Pe 12 octombrie, primul ministru Recep Erdogan a fost reales in fruntea AKP, iar dupa alegerea sa a promis, intr-un lung discurs, ca va democratiza tara, pentru a face compatibila societatea turca cu Uniunea Europeana. De altfel, in incercarea modifica imaginea de partid islamist a AKP, el a modificat compozitia executiva a partidului, schimband 25 din cei 50 de membri ai Consiliului executiv si acceptand in conducerea formatiunii 10 femei. Aderarea Turciei la UE pare inca departe, in ciuda presiunilor pe care le face Ankara pentru a incepe negocierile.  Turcia a semnat un acord de asociare la UE inca din 1963, dar o lovitura de stat militara a intrerupt pentru multa vreme relatiile cu Uniunea. In 1987 Turcia a facut oficial cerere de aderare, discutata de UE abia zece ani mai tarziu, si respinsa din cauza situatiei drepturilor omului. Abia in urma cu doi ani Turcia a abolit pedeapsa cu moartea si a acordat cateva drepturi minoritatii kurde – lucruri considerare insuficiente de UE. In 1999 candidatura Turciei a fost totusi acceptata, dar discutiile nu au inceput nici astazi din cauza ca Turcia nu respecta criteriile politice. UE este nemultumita de marea influenta politica a  ierarhiei militare (chiar daca ea reprezinta o garantie a statului laic) si de putinele drepturi ale minoritatilor. Consiliul European de la Copenhaga (decembrie 2002) a promis Turciei ca-i va reexamina dosarul la sfarsitul lui 2004 si va decide in functie de progresele inregistrate. iulian.anghel@zf.ro