Proteicul Nae Ionescu/ de Stelian Țurlea

Nae Ionescu

Drumurile destinului românesc

Editura Vremea

Selecția textelor și prefața de Miruna Lepuș. Antologia cuprinde peste 40 de articole semnate de Nae Ionescu, publicate în marea lor majoritate în ziarul Cuvântul. “Nae Ionescu – spune editura – a fost omul epocii lui, cu părți bune și cu părți rele – profesor, filosof, directorul unui ziar influent, apropiat al regelui, apoi susținător al Mișcării Legionare, ortodox practicant, personaj monden. Pentru o cât mai corectă înțelegere a articolelor semnate de el, acestea trebuie citite în context istoric și interpretate prin grila contemporanilor săi, nu prin cea actuală, supusă nevoii de corectitudine că inteligență socială… În acest mod, opiniile sale nu vor mai fi etichetate dintru început că fiind extremiste, antisemite, antidemocratice. Miza nu trebuie să fie condamnarea postumă a lui Nae Ionescu, ci înțelegerea unei epoci, explicarea înclinației către dreapta a tinerilor intelectuali interbelici, evitarea greșelilor făcute de ei și continuarea acțiunilor creatoare începute de aceștia.” Majoritatea articolelor sunt publicate pentru prima oară în volum și privesc politică internă, economia, politică externă, religia, statul și monarhia, cultura.

Născut în 1890, Nae Ionescu și-a început activitatea didactică la Facultatea de Litere și Filosofie, catedra de Logică și Teoria cunoștinței a profesorului Rădulescu-Motru. În 1926, devine conferențiar de Istoria logicii și Metafizică, iar în 1937 primește titlul de profesor agregat, ocupând postul doar până în luna iulie 1938, când e suspendat din învățământ, din motive politice. În 1926, Nae Ionescu începe să scrie în Cuvântul – al cărui proprietar va deveni în 1928. După ruptura dintre el și rege, din a doua parte a lui 1933, Nae Ionescu va fi închis de mai multe ori, iar apoi va avea domiciliu obligatoriu. Se stinge din viață la 15 martie 1940.

Șerban Dragomirescu, Radu Săgeată

Statele lumii contemporane

Editura Corint

Spre cinstea lor, autorii remarcă în prefață volumele pe aceeași temă apărute în ultimele decenii, cu deosebire “Enciclopedia statelor lumii” de Horia C. Matei, Silviu Neguț și Ion Nicolae, cu 11 ediții’ în 30 de ani. De ce mai era nevoie de încă o carte pe această temă? Autorii explică. De astă dată, monografiile celor 193 de state ale lumii vor să surprindă doar aspectele esențiale, oferind cititorului o imagine cât mai sugestivă. Prima parte a lucrării este consacrată unor aspecte teoretico-metodologice care privesc statul ca sistem geografic și social-politic. Monografiile cuprind date generale, cadrul natural, repere istorice, repere socioeconomice, diviziunile administrative. Spre desobire de alte lucrări, cea de față beneficiază de o ilustrație cartografică mai sumară. Lucrarea are o arie largă de adresabilitate.