Provocări ale gândirii/ de Ziarul de duminică

În colecții sau nu, Editura Eikon publică interesante cărți care adună studii de filosofie. Iată câteva titluri.

Andrei Marga

Explorări în prezent

Reunesc, în volumul de față – spune autorul –, explorări pe care le-am întreprins în  2013-2014, în spectrul meu de preocupări, în viziunea unei filosofii orientată critic. Este vorba de o filosofie care consideră, pe urmele lui Fichte și Habermas, că rațiunea implică voința de rațiune. Optica critică este legitimă câtă vreme neajunsurile sunt covârșitoare, încât prima atitudine matură și responsabilă față de existent rămâne, în mod justificat, aceea a recunoașterii lucide a ceea ce îi lipsește pentru a putea fi socotit în ordine.
Analizele din volum le-am făcut accesibile în timp cititorului, ca intervenții în viața publică și culturală din 2013-2014. Periodicele „Contemporanul”, „Cotidianul”, „Lumea justiției”, din București, și „Tribuna”, „Ziua de Cluj”, „Făclia”, din Cluj-Napoca, le-au găzduit, în patru dintre acestea, prezența mea fiind constantă în ultimul an. Fiecăreia dintre aceste publicații îi adresez sincera mea gratitudine.
 

Sorin Borza

Geometria consensului.

Fundamentele politice ale autorității formelor de gândire

Sorin Borza pare, în această carte, un gânditor dispus să lanseze provocări: lipsit de complezența comună acceptă intrarea pe contra-sens și toate riscurile care decurg de aici. Observația lui este că miza practică a gândirii a fost mereu câștigarea unei forme de autoritate, în numele căreia să poată impune o viziune, un model, o direcție relevantă de înțelegere a lumii, adică o epistemă. În formele lui recente, însă, sistemul de autoritate academică și științifică din societatea românească, dar nu numai, inversează voit sau acceptă interesat răsturnarea raporturilor. Nu se mai gândește de dragul adevărului și cunoașterii, ci „se produce” industrios adevăr și cunoaștere în baza unor interese de putere, cu versiuni polifonice în prestigiu, legitimitate, autoritate. Autoritatea în plan politic sau în spațiul public a unor figuri sau instituții își arogă puterea de-a decide „adevărul” prin instrumentarea unor relocări consensuale, care sunt, în cele din urmă, versiuni pretins epistemologice ale regimului de vasalități medievale. Deși garantează poziții academice și girează cariere, practicile consensului sunt în plan filosofic sterile, iar în plan etic vulgare, atavice chiar. Acestui atavism cu robă academică și peruci simandicoase Sorin Borza îi ține în față oglinda. El este un dizident amabil, împins pe poziție de scrupule kantiene, de nevoi reflexive și critice la care structura și educația filosofică predispun. Aș spune chiar că obligă. Lipsit de patos romantic în observațiile lui critice, departe prin structură de orice vehemențe, al căror facil radicalism se alimentează adesea de la flacăra propriilor incertitudini, Borza păstrează vocea joasă, tonul politicos chiar și atunci când indică devieri strigătoare la cer. Refuză morga profetică, deși ține în palme nisipul unui sistem măcinat de propria mediocritate, al cărui trist reflex este eschiva de-a se privi în oglindă.” (Vianu Mureșan)

Claudiu Mesaroș

Filosofia ca act de rescriere.

Studii de istoriografie filosofică

Cărțile sunt, după vorba lui Sloterdijk, „scrisori mai voluminoase adresate prietenilor”. Scrierea de față se adresează prietenilor filosofiei, ea lansând în același timp o ademenire, de la distanță, spre descoperirea unui prieten necunoscut: publicul larg. Aceasta întrucât destinatarul unui text influențează elaborarea lui și, cum precizează Claudiu Mesaroș, „publicul recreează un text prin însăși înțelegerea lui activă, pe multiple niveluri”, devenind co-autor, reinterpretând și reconstruind discursul primit ca mesaj fondator al prieteniei.
Scrisă din perspectiva convingerii că textul filosofic este o operă deschisă, această lucrare abordează, avizat și tentant, probleme precum: actualitatea și inactualitatea filosofiei, condiția problematică a expresiei „filosofie națională”, semnificații ale publicului – ca filosof și interpret etc. O tematică și o lectură necesare, dar și dovada serioaselor preocupări ale autorului, de istoric al filosofiei. – Alexandru Petrescu