Proză de Tabloid/ de Stelian Țurlea

Ingrid Beatrice Coman

Ceai la samovar

Editura Vremea

Traducere de Anca-Irina Ionescu. Ingrid Beatrice Coman este scriitoare româncă de limbă italiană. Autoare a patru romane, o antologie de proză scurtă și teatru, precum și nenumărate nuvele și articole în reviste și antologii. „Șase litere trasate în mod stângaci pe o pânză grosolană, și dintr-o dată Kolâma, îngropată cu grijă în memoria lui Alioșa, se reîntoarce la viață ca din senin, într-o călătorie inversă pe  firul amintirilor ca pe un fir al Ariadnei, o coborâre în ungherele cele mai întunecate ale societății și ale propriului suflet. Mergând pe urmele trecutului lor, Alioșa și Vera descoperă că au alunecat pe două fețe paralele ale aceleeași realități, al cărui angrenaj monstruos se hrănește în egală măsură din corpurile deținuților și din sufletele călăilor.”

Gheorghe Grigurcu

Jurnal I

Editura Eikon

„N-aș fi crezut în ruptul capului, așa cum am fost un copil fascinat de cărți, doritor de-a le poseda mai mult decît orice altceva pe lume, că biblioteca îmi va produce cîndva o întristare fără leac. Măsor miile de volume din locuința mea, al căror număr sporește mereu prin contribuția infatigabilă a unor autori de toată mâna ce țin a-mi trimite ultimele lor apariții editoriale (era să adaug: cu autograf, dar o modă, se vede că de ultim moment, face că înscrisul cu pricina să fie tot mai des… suprimat), meditând la două categorii distincte ale acestora. Mai întâi, cărțile mai mult ori mai puțin noi (unele de-a dreptul având o vârstă respectabilă) pe care, deși mă interesează, nu le voi mai putea citi niciodată. Apoi cele pe care le-am citit cândva cu emoție și savoare, cu un profit firesc pentru mintea în construcție, dar și pentru sufletul naiv, uimit de câte s-au putut transpune în verb, pe care, hélas, nu le voi mai putea reciti.” (Gheorghe Grigurcu)

Lidia Vianu

The Wall

Contemporary Literature Press

Ilustrații Miruna Voican. Un superb poem în proză scris în limba engleză, în patru părți, apărut numai online, la începutul acestei veri. Pentru a nu-i pierde farmecul, nu traducem fragmentul cu care ilustrăm această semnalare: „His ancestors’ house had been built in 1177, on the place of a well gone dry. A hidden descent into darkness. Centuries later, the communists confiscated the house. Years after that, here he is, climbing to the attic./ Broken windows, ghostly walls, birds’ nests — pigeons fly out with fast beating wings. One bird stays behind unafraid. Grey feathers, a white halo, eyes in his. Its feet are resting on some papers written in green ink. Faded. / He holds out his hand and slowly pulls the papers towards him./ The bird breathes deeply. Both of them on this side of the wall. /  No touch. / Just the sign. / Here it was and is no more.”

Sorin Lucaci

Victime colaterale

(Jurnalul unui traficant de iluzii)

Editura Integral

Prefață de Dan-Silviu Boerescu: «Sorin Lucaci nu este și nici nu vrea să fie un „seducător de profesie”. Poezia sa, doar aparent desprinsă din retorica bru­tală a unui cotidian ce-și refuză nostalgiile, nu vrea să placă, nu are niciun target hedonistic, ci își asumă deliberat felurite sintagme ale ratării interioare. Micile accente ludice sunt, de aceea, bine strunite din condei, de parcă, în pauzele unui jurnal de știri, un redactor impertinent și-ar vârî coada și ar induce o serie de mesaje ciudate, menite să bulverseze deopotrivă crainica și telespectatorii. Dar, într-un final deloc apoteotic, crainica (citată pieziș și ea într-o stare poetică) nu va ceda, cât despre public oare ce spe­ranțe și-ar putea face vreodată cineva?!?

Noua carte a lui Sorin Lucaci adaugă încă o filă voit contradictorie în registrul inefabil al vieților de hârtie ale poeților contemporani.»

Liliana Nicolae

Locuri. Oameni. Povești

Carte de reportaj

Casa de pariuri literare

Liliana Nicolae este producător la radio Europa FM, a fost jurnalist la BBC – secția română (1999-2008) și la Radio România Actualități. „Reportajele din această carte – declară ea – sunt ca o fotografie a locurilor pe care le-am văzut și a oamenilor pe care i-am întâlnit la un moment dat. Cine le citește află cum se trăia sau cum se trăiește în anumite locuri. Cum se schimbă sau de ce nu se schimbă lucrurile și mentalitățile. E vorba de istoria recentă, dar și de povești de demult, cum e cazul reportajelor despre Sighișoara, de exemplu. E vorba despre locuri încremenite în timp, ca satele izolate ale Deltei, despre palatele somptuoase în care locuiesc țiganii din Buzescu sau de colibele din pământ în care trăiesc cei din rudăria de la periferia Zimnicei.”

Dan-Silviu Boerescu prezintă

Tabloid

Editura Integral

Continuarea romanului „Sex selfie” prezentat la această rubrică în numărul de săptămâna trecută, „în același stil colorat, coroziv și (auto)ironic”. Povestea, scrisă din aceeași perspectivă autobiografică și cu o dimensiune erotică asemănătoare, se desfășoară de această dată în redacția unei publicații mondene, prilej de a se referi la o mulțime de cancanuri din lumea bună și la secretele vedetelor. Pagini suculente, cu fel și fel de fantezii. O imagine incredibil de savuroasă a presei tabloide, din ce în ce mai lipsite de har.