„Puterea” dăunează grav profesionalismului....

Urmărim de ceva timp un spectacol halucinant oferit de “noua Putere”, cei care au câștigat cu surle și trâmbițe Alegerile locale din iunie, proaspăt “înscăunați” atunci și la Palatul Victoria.

Pe vremea când erau în Opoziție, USL dădeau dovadă de foarte multe idei și propuneri economico-sociale care ar fi putut ajuta enorm economia României: stabilitate, măsuri de creștere economică, repararea unor greșeli enorme ale Guvernărilor anterioare, cum ar fi tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, impozitara pensiilor, creșterea TVA la cel mai mare nivel din UE, irosirea banului public pe drumuri în munți și bazine de înnot ca în bancuri, când Capitala nu are o centură ocolitoare la standarde vestice, măcar fie ele și de la 1970…

Tot liderii USL vorbeau atunci de un audit al activității Guvernului anterior, infierat cu atâta mânie, care și-a bătut joc de banii noștrii, a irosit în proiecte inutile și prin fraude banii Statului, și câte și mai cate.

Ce am primit în schimb? Circ și gafe cât cuprinde…. toate pe banii și munca noastră, din păcate.

De curând, in acest spectacol care a început cu promisiuni fenomenale, de reparare și îndreptare a tuturor nedreptăților și erorilor comise de Guvernele Boc 1 până la “n+1”, Guvernul Ponta a adus în scenă și “inventatorul oficial” al circului televizat, cel care a “patentat” în România o serie de producții TV despre clarvăzători, vrăjitoare, vampiri, dispariții “inexplicabile”, și alte “senzaționalisme”.

Ei bine, producțiile de mai sus continuă acum chiar pe spinarea noastră, a contribuabililor, când Guvernul care ar trebui să ne reprezinte, joacă in direct “Alba-Neagra” cu averea Statului, avându-l ca partener chiar pe “senzaționalul” Dan Diaconescu.

Guvernul, prin OPSPI joacă “poker” cu cele mai de valoare companii care au mai rămas încă în proprietatea sa….ăsta este crudul adevăr.

Și deși are în mână toate pârghiile legale, își alege ca parteneri, maeștrii ai “show-urilor senzaționale și trucajelor”, după care se refugiază timid în poziția de “gâgă” sau “fată mare”, sacrificând “oamenii de încredere”, numiți anterior în poziții cheie, așa, ca să întărească imaginea de mai sus.

Sigur, acum știm: Vulpescu e de vină! A recunoscut chiar și el, când și-a dat demisia. Dar efectele, cine le suportă? Cine plătește pentru locurile de muncă pierdute că investitorii nu mai au încredere în nimic în legătură cu România? Că nu se mai creează alte locuri de muncă? Că vom plăti salariile la Oltchim din munca noastră a contribuabililor (cei care încă mai muncesc legal și mai plătesc taxe și impozite, câți or mai fi ei, că nici asta nu știm sigur) în timp ce combinatul nu poate produce nimic în continuare.

Că tot noi vom plăti din nou toate aceste pagube “colaterale” din deciziile eronate ale celor ca Vulpescu, Ungureanu, Boc, Udrea, Orban, Videanu și mulți alții, care și-au lăsat amprenta asupra României în ultimii 22 de ani.

Din experința mea, în cazul în care un subordonat nu și-a făcut treaba cum trebuie, primul tras la răspundere nu e normal să fie subordonatul, ci chiar superiorul care i-a încredințat poziția respectivă, căci nu l-a urmărit, sfătuit sau controlat. Pentru că incompetența sau reaua intenție nu are cum să vină de jos în sus, ci exact invers, așa cum vin și numirile. Dacă Vulpescu l-ar fi numit în funcție pe Ponta, atunci situația era alta.

Asta în condițiile în care, ne așteptăm pe zi ce trece să aflăm de un nou “răsunător succes” al Guvernului Ponta, falimentul prognozat al Hidroelectrica și vânzarea pe bucăți, la un preț de dumping, așa cum e și normal în stare de faliment sau insolvență, stare în care a fost adusă cea mai mare și puternică companie de Stat, care activează pe un sector ultra-profitabil, de monopol, și care ar trebui să fie o mașină de făcut bani, așa cum este cazul peste tot in lume.

Victor Ponta conduce un Guvern de tip “uite ministrul-nu e ministrul”. Nu cred că s-a mai intâmplat vreodată ca într-un timp atât de scurt, în vreme de pace, în condițiile în care ai o majoritate confortabilă în Parlament, ai “pole position” să câștigi Alegerile parlamentare, “reușești” atât de multe rateuri, pe toate planurile, schimbi miniștrii ca pe ciorapi, dând cea mai dureroasă mostră de incapacitate și lipsă de resurse și profesionalism.

Din Cabinetul Ponta propus pentru investire, la ora actuală, după doar 4-5 luni, mai sunt încă Miniștrii doar aproape jumătate din cei de la început, și în plus la unele ministere s-au perindat și câte 3 miniștrii, la altele sunt Miniștrii delegați de Victor Ponta, ca Ministru Interimar și Prim Ministru, în același timp. Să nu mai spunem că unii din Miniștrii sau Secretari de stat au râmas din cei ai Guvernelor Boc sau Ungureanu, atât de hulite pentru lipsa dovedită de profesionalism.

În plus, vedem din nou clar că sistemul de numire a oamenilor în funcții importante nu a avut nici de această dată nimic în comun cu pregătirea profesională, studiile efectuate sau experiența de conducere în domeniile respective, cu extrem de puține excepții, lucru dovedit și de cazurile Oltchim sau Hidroelectrica, poate cele mai importante companii pe care Statul încă le mai deține, aduse în prag de faliment prin decizii atât de pripite și șocante pentru investitori.

Cum să mai ai credibilitate în fața vreunui investitor, de oriunde ar fi el, SUA, Rusia, Franța sau de nicăieri, în condițiile în care aplici metode la limita legii pentru a rezolva, chipurile, situații păguboase pentru Stat? Ce mai urmează acum, Naționalizare!??? Că în rest, le-am încercat pe toate….

Dovadă în plus bâlbâielile cu efecte negative greu de estimat pentru România de la Referendum, Hidroelectrica, Fondurile Europene, construcția de autostrăzi, (ne)reîntregirea salariilor și a indemnizațiilor pentru mame, cota TVA, stilul de negociere în continuare păgubos și servil cu FMI sau CE, adică exact “în punctele esențiale”.

Din păcate, noua Putere și-a arătat extrem de clar limitele, într-un timp extrem de scurt.

Chiar nu există oameni valoroși în această formulă politică care a preluat Guvernarea, pe care să nu îi vedem că fac asemenea gafe care afectează România și românii care încă mai trăiesc aici, de o asemenea gravitate, așa cum arătam mai sus?

Eu sunt convins că ei există, dar mă tem că întregul sistem politic din România, de o opacitate extremă, bazat pe sisteme de finanțare obscure, alianțe care de multe ori surprind prin lipsa logicii elementare a mesajelor sau prin inconsecvența discursului, izvorâte din legături uneori chiar dovedite ale anumitor personaje influente cu diverse “servicii” sau foste “structuri”, la care se adaugă schemele de salarizare deficitare și discreționare din sistemul public, toate astea pur și simplu duc la crearea unui mediu deloc propice dezvoltării unor astfel de profesioniști de care România are nevoie ca de aer.

De ce sa întâmplă așa doar în România, nu și în Polonia sau Ungaria, țări cu sisteme de organizare similare în trecut?

Ei bine, asta este o întrebare foarte bună. Poate chiar viitorul României depinde de un răspuns la această întrebare, un răspuns care ar trebui să ne ajute să ieșim din acest cerc vicios al distrugerii, risipei și răfuielilor personale.