"Arhetipurile Europei sunt aici"

Ion Ghinoiu este de cativa ani directorul Institutului National de Etnografie si Folclor, desi formatia sa, aceea de geograf, i-a facut pe multi sa-l priveasca sceptic la inceput. Ghinoiu a publicat un dictionar de traditii si obiceiuri romanesti si lucreaza in prezent la o carte despre Panteonul autohton.

– Sarbatorile de iarna inseamna pentru multi romani Mos Nicolae, Craciunul si Revelionul. Ele sunt insa mai multe, nu?

– Sfantul Nicolae, de pilda, cunoscut in sudul tarii ca Mos Nicolae iar in Transilvania ca Sant Nicoara, se afla intr-o stransa corespondenta cu un alt sfant. La sfarsitul lui noiembrie, l-am sarbatorit pe Sfantul Apostol Andrei; si unul si celalalt au fost personaje reale, lucru pe care romanii il cunosc in mare parte foarte bine. Ceea ce-i apropie in calendarul popular este faptul ca sunt mosi si unul si altul.

– Ce este un “mos” in traditia ritualica, in afara faptului ca desemneaza un om batran?

– “Mos” este un cuvant cert prelatin, care a dat o familie intreaga de cuvinte – “moasa”, “mosie” s.a.m.d. In calendarul popular, in care apar divinitati la varsta senectutii, asta inseamna ca acolo a fost un inceput de an nou. Iata, au fost Mos Andrei, Mos Nicolae, curand ii avem pe Mos Ajun si Mos Craciun, iar in primavara o avem pe Baba Dochia. Este vorba deci de stravechi inceputuri de an. In cazurile lui Mos Nicolae si Mos Andrei, dovezile converg catre ipoteza ca e vorba de inceputul de an geto-dac: totemul dacilor era lupul. Or, in perioada aceasta din an, majoritatea traditiilor sunt legate de acest animal. In unele zone, Sfantul Andrei e considerat patronul lupilor. Pe de alta parte, la romanii din Transnistria, a fost inregistrat la inceputul secolului obiceiul numit “Bocetul Andreiului”: o papusa facuta din carpe era asezata pe pat si jelita in noaptea de Sfantul Andrei, ceea ce semnifica limpede inceputul de an – moartea divinitatii si renasterea ei.

– Dar Mos Craciun?

– Craciunul este substitutul Anului Nou contemporan. In noaptea de Craciun, rolul divinitatii care moare si invie este jucat de butucul de stejar – arbore sacru la romani. Stejarul – aceasta divinitate fitomorfa – era taiat de Craciun si devenea butuc (cadavru). Ca sa renasca, el era ars toata noaptea. Dupa parerea mea, in mod sigur, Craciunul este un zeu indo-european pe care geto-dacii il venerau. Peste el s-au suprapus Saturnaliile romane, zeul iranian Mythra si, ulterior, Nasterea Domnului Iisus.

– Cat de importante credeti ca mai sunt astazi aceste traditii pentru societatea in care traim?

– Societatea actuala simte ceva sacru in toate acestea, dar foarte voalat. Oamenii stiu, de pilda, ca la Craciun se taie porcul, ca un sacrificiu ritual. Ce nu se mai stie astazi este ca porcul reprezenta in antichitate spiritul graului. Va veti intreba ce legatura exista intre porc si grau. ai unul, si altul sunt simboluri ale fertilitatii si este interesant faptul ca taierea porcului este si astazi tratata ca un ritual sacru, un sacrificiu ce semnifica moartea divinitatii, spre a renaste.

– Deci oamenii mai simt ceva sacru vizavi de taierea porcului de Craciun…

– Da, este vorba de un sacrificiu ritual, pentru ca altfel nu l-ar taia chiar in ziua de Ignat. Cand omul face ceva intr-un anumit moment si intr-un anumit loc, an de an, putem vorbi despre un ritual, sacru daca vreti.

– Exista o dinamica permanenta in tot ceea ce inseamna traditii. Vor rezista ele in fata transformarilor majore prin care trece societatea actuala?

– Rezista. Am avut si eu, cu ani in urma, sentimentul, ingrijorarea ca se pierd. Nu-i adevarat, se modifica, se transforma, dar nu dispar. Am constatat ca unele dintre ele au reinviat, acum, la sfarsit de mileniu. Cresc in importanta.

– Care ar fi acelea?

– De pilda, Focul lui Sanedru, Sfantul Dumitru, sarbatoare din zona sfintilor maturi, spre batranete. Obiceiul este prezent in zona Muscel. Am asistat anul acesta, la Rucar, la un asemenea foc. De ce spun ca traditiile reinvie si se modifica? Pentru ca, daca in secolul trecut obiceiul era tinut de tineri, anul acesta am observat ca cei care aprind focul sunt copiii, care abia asteapta ziua de 26 octombrie si care incep sa stranga cetina de brad cu doua saptamani inainte. Sigur, unele traditii dispar si ar trebui reamintite, propovaduite. De pilda Dragobete, o sarbatoare a dragostei pe plaiurile noastre, care se tine pe 24 februarie. Este un fel de Eros al nostru. Ce treaba avem noi cu Sfantul Valentin, importat de la americani dupa ’90 si promovat pe toate posturile de televiziune, prin reclame si prin tot felul de concursuri cu premii, cand avem un zeu al nostru, propriu spatiului romanesc?

– Globalizarea, fenomen la care asistam cu totii in ultimii ani si care va marca decisiv secolul urmator, risca sa ne indeparteze de propriile traditii?

– Parerea mea este ca nu trebuie sa ne temem, dar nici sa fim indiferenti in fata efectelor acestui fenomen in plan spiritual. Europa este foarte bogata, si aceasta bogatie materiala a ei atrage. Trebuie sa se stie insa ca un handicap material se poate recupera, pe cand partea spirituala – traditiile – nu. Am mai spus-o: arhetipurile Europei sunt aici. As putea sa va dau o sumedenie de dovezi in acest sens. Cantecul funerar, de pilda. Pai noi avem o adevarata Carte a Mortilor, care cuprinde sute de versete. Occidentul a dat buluc spre India spre a descoperi o asemenea Carte, dar nu o cauta aici. Pentru ca a noastra, fiind transmisa oral, nu este cunoscuta. ai exemplele ar putea continua. In ce priveste viitorul, cel putin pentru noi, acesta va fi religios. Suntem un popor credincios, iar sfintele traditii nu ni le poate lua nimeni. Ele raman undeva adanc inradacinate in noi.

CITAT

“Am mai spus-o: arhetipurile Europei sunt aici. As putea sa va dau o sumedenie de dovezi in acest sens. Cantecul funerar, de pilda. Pai noi avem o adevarata Carte a Mortilor, care cuprinde sute de versete. Occidentul a dat buluc spre India spre a descoperi o asemenea Carte, dar nu o cauta aici. Pentru ca a noastra, fiind transmisa oral, nu este cunoscuta.”

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar