"Boborul"

Sa lasam pentru o clipa “marea coruptie”, sa dam la o parte politicienii, parlamentarii, micii si marii afaceristi, vedetele – politice sau nu -, patronii din mass-media, presedintia, partidele, functionarimea mare si mica, politistii, procurorii si magistratii, ministrii si secretarii de stat, prefectii, (vice)primarii si consilierii, ba chiar si directorii generali – din ministere, sectorul de stat sau cel privat.

Sa-i lasam de o parte si pe mafioti – de la rechinii cei mari pana la ultimii gainari. Sa ignoram toata partea de sus a piramidei, de la varf si pana pe la mijloc.

Si sa ne uitam atent pe strada, in magazine, la serviciu, in parcuri, in scoli, in caminele studentesti, in carciumi, cluburi si discoteci, in mijloacele de transport in comun, in locurile in care ne petrecem concediul. Sa ne observam semenii – necunoscuti, cunostinte, amici, prieteni, rude, copii. Ce fac, cum fac, cand fac, ce vorbesc, cum gandesc, ce reactii au, sa le studiem comportamentul in orice imprejurare. Apoi sa ne uitam si la noi: si in oglinda reala, si in cea virtuala. Si sa vedem daca avem ceva de reprosat: noua si/sau celorlalti.

M-am saturat sa se dea vina intotdeauna numai pe cei de la varful piramidei, ca si cum noi am fi un neam de cetateni-model condamnati sa fim sodomizati de o clica de extraterestri rai, care ne-au fost impusi la conducere cu de-a sila de un Dumnezeu nefavorabil si capricios.

Daca Dumnezeu a facut omul “dupa chipul si asemanarea sa”, atunci societatea noastra si-a facut conducerea dupa chipul si asemanarea ei.

Mass-media se fereste sa puna deschis problema in acest mod pentru ca si-ar pierde consumatorii, iar tirajele si audientele ar scadea drastic.

Intodeauna de vina sunt altii, cei de la varf, niciodata oamenii simpli care au deseori comportamente distrugatoare, de termite.

Majoritatea au inca mentalitatea de iobagi si de victime. Tesutul social e atat de corupt incat “marea coruptie” apare drept absolut fireasca.

Zilnic vad semne ale distrugerii, ale bataii de joc fata de semeni, ale nesimtirii si prostiei, ale ipocriziei, fatarniciei si dublei masuri. Romanul nu e suveran ca individ, de aceea nu are incredere in el si nu are respect pentru sine. De aceea, evident, nu-si respecta nici semenii. Si nici proprietatea altuia. De la el obtii respect doar prin frica, aroganta si constrangere.

In Herastrau, s-au montat pe pamant spoturi mari cu halogen, pentru a se pune seara in valoare statuile. Majoritatea acestor spoturi nou-noute au fost distruse cu salbaticie. Ce fel de om trebuie sa fii ca sa faci asa ceva? Sau sa devastezi cabine telefonice ori mijloacele de transport in comun sau locurile de joaca amenajate prin parcuri? Mie, unul, mutilarea unui copac mi se pare un semn patologic.

Pe DN1, pe partea cu Institutul Meteorologic, mai toate canalele au capacele furate. In zona Sos. Jandarmeriei, barosanii care si-au facut viloaie – dar si oamenii modesti care locuiesc in zona – au intoxicat padurea cu munti de gunoaie.

In fata casei am un loc de parcare platit, semnalizat ca atare. Nimeni nu tine cont de asta – toti parcheaza masinile acolo cum prind locul gol, cu o nesimtire magistrala. Cand plecam undeva, ne apuca panica: locul nostru va fi ocupat si ne vom consuma nervii si benzina cautand un loc pe strazile invecinate. Si apoi, noaptea, va trebui sa pandim eliberarea locului nostru, ca sa ne aducem masina de la cateva strazi distanta. Odata, cineva si-a tinut masina acolo trei zile si trei nopti. Imi venea sa-i dau foc. Am pus pe acel loc o placa mare metalica fixata pe niste picioare de fier. Nici o sansa – soferii vin, dau placa la o parte si-si parcheaza masinile. Vecinul de vis-a-vis pateste la fel, desi are scris mare pe poarta “Nu parcati – garaj”.

Ma uit la ei, la toti acesti oameni care imi toaca nervii zilnic. II vad cum se baga in fata la cozi, cum arunca gunoaie pe strada, cum strica lucruri, cum umplu trotuarele de rahati de la cainii lor de rasa, cum parcheaza aiurea, cum trec pe rosu, cum intretin climatul de coruptie (si ei fiind, in egala masura, ofertanti de spaga), cum distrug bancile din parcuri, cabinele telefonice si gardurile, WC-urile publice si recipientele pentru gunoi, cum mazgalesc zidurile, cum trag de timp in meseriile lor, cum taraganeaza totul, cum se dedau la ciupeli meschine si tepe marunte, cum critica aspru la altii ceea ce tolereaza la prietenii si rudele lor, ce si cum discuta in spatiile publice sau pe forumuri de internet…

Ei nu sunt niciodata de vina pentru problemele existente, dar nu-si dau seama ca, de fapt, sunt propriile lor victime.