"Ce este arta?" (XIX)

Pentru ca modernii sa nu mai vada in “operele de arta” – din ce in ce mai “rarefiate”, ni se tot repeta – rezultatul unui mestesug pe care-l poti deprinde, ci “amprenta personalitatii” artistului, trebuia mai intai ca aceasta “personalitate” sa fie divinizata. Modernii au facut-o atribuind artistului un “suflet frumos”, plin de semintele binelui. De semintele vietii bune, prin urmare, autentice.

In 1831 apare primul numar al unei reviste a carei viata avea sa fie destul de lunga si al carei titlu, L”Artiste, este simptomatic pentru accentul pe care noi, modernii, il punem pe artist, nu pe operele lui, simple “amprente” ale personalitatii lui exceptionale. Iar in acest prim numar apare un text programatic – A fi artist (se putea altfel?) – semnat de tanarul, pe atunci, scriitor si critic Jules Janin. Iata ce ne spune.

Mai intai ne spune ca a nu fi artist “inseamna sa renunti la viata sufletului, sa renunti la analiza; inseamna sa vezi tot fara sa deosebesti nimic, fara sa admiri si fara sa dispretuiesti, fara precizie in privire, fara caldura in inima”. Si Janin continua: “Sa ramai rece in fata unei cadopere! Sa nu deslusesti in creatie nici ce e frumos, nici ce e urat, sa nu pricepi nici o desfatare a spiritului; (…) sa nu pricepi cuvantul artist si, mai rau, sa nu regreti acest lucru, ce moarte” (s. n.).

Omul neartist e mort. Sau cel putin sufletul sau e mort. In schimb – si aceasta e o teza puternica nu numai a lui Janin, ci a modernitatii in general -, “dragoste”, “manie”, “razbunare”, “groaza”, “voce care trezeste popoarele, canta libertatea, ii elibereaza pe sclavi, il pedepseste pe cel puternic

si-l imbarbateaza pe cel slab”, artistul e viu, iar “arta este viata” insasi.

O gasesti peste tot. La tine acasa, in gravurile pe care le ai, desigur, dar in multimea obiectelor ce te inconjoara, in curba picioarelor fotoliului preferat ori in pendula de pe perete; o gasesti pe strada, in sortul si boneta slujnicii, in cizmele calaretului si nu in ultimul rand in insusi mersul calului. Arta este cea care modeleaza aurul colierelor de la Curte si fierul plugului din ograda taranului. Si nu e vorba de o intamplare: cei care au spus ca liantul natiunii este forta, cei care au spus ca liantul natiunii este legea s-au inselat cu totii, adevaratul suveran e arta caci, explica Janin intr-o formula percutanta, “ea e cea care face sa circule si gandurile si banii popoarelor”. Arta, aceasta capacitate a sufletelor frumoase, adica vii, sa intre in rezonanta cu lumea.

Singura comunitate autentica, in perspectiva aceasta, nu poate fi decat o comunitate de artisti.