"Cutremurul" este o metafora a timpului nostru apocaliptic

Recent, la editura clujeana Dacia, a aparut romanul “Cutremurul”, prin intermediul caruia scriitorul portughez VitA3rio KA!li incearca sa introduca literatura pe teritoriul metafizicii. In conceptia autorului, aceasta viziune deschide drumul spre un nou tip de creatie literara, pornind de la conceptele parapsihologice.

– Sunt cunoscute cercetarile dvs. in domeniul metafizicii? In ce constau acestea?

– Am fost profesor de filosofie si psihologie la Universitatea din Luanda in timpul razboiului colonial, iar dupa intoarcerea mea la Lisabona, am fost solicitat de guvern sa organizez si sa creez primul Institut Superior de Comunicare Sociala din Portugalia, al carui obiectiv era formarea ziaristilor din fostele noastre colonii africane. In prezent, ma dedic scrisului si cercetarilor in domeniul metapsihicii si parapsihologiei, teme inca incipiente in spatiul stiintelor actuale, dar care, cu siguranta, vor deveni importante in secolele viitoare. Incerc sa patrund in domeniul fenomenelor legate de o existenta posibila dincolo de moartea fizica si sa le diferentiez de sarlataniile si speculatiile absurde care au fost prezentate publicului numai din dorinta de a face senzatie si de a se castiga bani de pe urma credulitatii oamenilor. Consider importanta efectuarea de experiente in laborator, riguroase si stiintifice, care sa ne permita sa intram in contact cu mortii prin intermediul aparaturii electronice.

Un alt aspect fundamental este deschiderea drumului spre o noua Literatura, plecand de la aceste concepte parapsihologice, ceea ce impune crearea unor criterii inedite in opera de fictiune. Marele nostru iluminat Fernando Pessoa a fost primul care a facut-o in poezie. Eu o fac in roman. “Cutremurul”, publicat acum in Romania, merge in aceasta directie si sper ca povestirea mea va trezi interesul publicului vostru, facandu-l sa se gandeasca la o asemenea ipoteza.

Pe de alta parte, “Cutremurul” ar putea avea mai multe lecturi convergente: anuntarea faptului ca viata noastra terestra este tranzitorie si ca, dincolo de fizica corpurilor, exista alte universuri deocamdata oculte pentru noi; afirmatia potrivit careia metodologia cunoasterii vizionare este generata de perceptiile noastre ultrasenzoriale, sau aceea ca rationamentele noastre mediate, de tipul logicii aristotelice, sunt false sau iluzorii, unicul instrument capabil sa ne deschida portile misterului fiind intuitia si instinctul, care ating frontierele intelepciunii. Insa cartea ar putea fi considerata si o simpla metafora a timpului nostru apocaliptic. Este suficient sa privim harta lumii pentru a constata toate dezastrele care izbucnesc in tot locul, cu cortegiul lor nestavilit de crime, foamete, de valori pervertite, de oameni transformati in bestii, de politici bazate pe interese economice, de orgoliul de a aparea fotografiati in paginile ziarelor sau la iluzoriile televiziuni, de tribunale ale unor false concepte, cu judecatori slugarnici, de dominatia demonilor in fruntea imperiilor, de sentimentul ca ne indreptam cu totii spre razboiul final, cu terorisme de stat si terorism individual, terorism religios sau sectar, de semnale de alarma asupra bataliei dintre civilizatii, asupra bataliilor care sunt deja duse in interiorul spiritului nostru.

– Apropo de “Cutremurul”. Nu ati fi curios sa cunoasteti impresiile cititorului roman chiar la el acasa?

– Bineinteles ca mi-ar placea sa cunosc reactia publicului roman fata de acest roman. Poate se va gasi oportunitatea sa vin in Romania pentru a sustine niste conferinte in mediile academice si pentru a dezbate principiile fundamentale care stau la baza literaturii mele. Cunosc deja tara dvs., pe care o consider minunata, dar am vizitat-o cu mult timp in urma, pe vremea dictaturii. Atunci am calatorit cu trenul prin Carpati, cea mai buna modalitate de a cunoaste oamenii si peisajele. Doresc sa reiterez aceasta aventura. Poporul roman mi s-a parut la fel cu al nostru.

– Lisabona pe care o descrieti in roman devine un adevarat personaj, plin de viata si forta. Probabil ca nu din intamplare ati ales drept scena pentru naratiunea dvs. acest oras, sub care se afla o cetate romana antica.

– Lisabona este orasul in care m-am nascut si, de mic copil, am fost extrem de curios sa inteleg de ce a fost atat de afectata de cutremurul din 1755; in plus, inainte de a pleca in Africa, am simtit cateva cutremure mai mici si am realizat nesiguranta de a locui intr-un oras supus seismelor. Mai tarziu, s-au intreprins lucrari de intretinere a unor cladiri din Baixa lisaboneza (centrul vechi comercial, n.n.) sustinute pe piloni, iar cu aceasta ocazie s-au descoperit vestigiile unor constructii antice. Unele intrari se afla chiar sub strazile din Baixa, dar sunt inchise publicului. Este posibil sa existe alte ramificatii arhitectonice sub oras, dupa modelul tunelelor si subteranelor din Paris sau Viena, cu deosebirea ca acestea apartin retelei de canalizare sau metroului actual, iar sapaturile in subsolul Lisabonei au scos la iveala civilizatii trecute. M-am gandit, asadar, ca s-ar putea reinventa intrarea spre o lume subterana, pornind de la Lisabona mea, cu minunatul sau castel Sao Jorge, care dateaza de pe vremea maurilor, servind drept fundal pentru aventurile lui Argivai si pentru descoperirea imparatiilor lui Shambalan si ale balaurilor strajeri.

– Stim ca intentionati sa creati o fundatie luso-braziliana si ca sunteti agentul literar in Portugalia al mai multor scriitori brazilieni. Ce proiecte mai aveti?

– Intr-adevar, pregatesc, impreuna cu alti scriitori din Brazilia, o fundatie culturala care va include in programul sau si un institut de cercetare a acestei fenomenologii. Fundatia se va ocupa de asemenea cu editarea operelor autorilor brazilieni si a altora de limba portugheza, urmand sa-si extinda activitatea si spre autori din alte tari. Intentia mea este sa stabilesc si sa dezvolt relatiile culturale dintre Brazilia si alte state si sa organizez un schimb intre scriitorii, artistii si oamenii de stiinta din lumea intreaga. In plan literar, lucrez in continuare la opera mea de fictiune.

Cat despre urmatoarea mea carte, este pe drum! Un roman oarecum diferit, de interventie directa, ca om si cetatean, despre Irak, despre masacrele asupra acelui popor brav si nefericit, despre ravnirea petrolului, despre simbolul Abu-Grahib. In prefata piesei de teatru “Miturile spanzurate”, referindu-ma la Brecht, vorbeam despre faptul ca scriitorul are responsabilitati sociale foarte serioase. Eu sunt scriitor si, ca toti scriitorii, consider ca nu pot trece peste aceasta problema centrala a timpului nostru. Si ca trebuie sa o inregistrez pentru viitor prin intermediul Literaturii.