"Destinul omului e in mana Domnului"

La 27 noiembrie 1897, in ziarul L’Independence Roumaine apare articolul Deux politiques. Semnat de George Lahovari, directorul publicatiei, articolul reprezinta un atac deschis la adresa politicii lui N. Filipescu si a ziarului acestuia Epoca (ambele publicatii erau conservatoare).
G. Lahovari vrea o atitudine ferma, de despartire a apelor in Partidul Conservator, dezbinat in acel moment intre vechii conservatori ai lui Lascar Catargiu si Juna dreapta (care nu mai este deloc juna), adica junimistii lui P.P. Carp. Lahovari se arata, in mai multe imprejurari, mai putin docil fata de deciziile conducerii conservatoare. Faptul il enerveaza pe
N. Filipescu, temperamentul cel mai exploziv printre fruntasii conservatori. Cu mai multe prilejuri, in scris sau verbal, N. Filipescu ii cere lui Lahovari sa reintre in rand. George Lahovari nu este insa omul care sa se supuna tonului boieresc al lui Filipescu. Boier e si el. Are studii la Paris, unde isi luase licenta in Drept in 1876 (toti Lahovarestii isi facusera studiile la Paris). Fusese apoi diplomat la Constantinopol si la Londra. Dar, ca atatia altii din familia sa, se arata atras de politica. Si, dupa 1884, intra in valtoarea luptelor de opozitie contra viziratului lui I.C. Bratianu. E impetuos si entuziast. Ajunge deputat, iar in 1891 cenzor la Banca Nationala a Romaniei. Demisioneaza din post in 1895 pentru a se consacra pasiunii sale dintotdeauna, ziaristica. In acelasi an 1885, cumpara L’Independence Roumaine, contra sumei de 150.000 de franci. O face la indemnul lui Frederic Dame, prietenul sau. Lahovari preia directia jurnalului, iar Dame devine redactor-sef (redactorii principali erau Rubin si Johnson). Sub directia sa activa si foarte dibace (G. Em. Lahovari, foarte bun condeier mai ales in franceza, este si un foarte priceput administrator), ziarul ajunge unul dintre cele mai citite din tara. In noiembrie 1894, de pilda, veniturile publicatiei se cifreaza la peste 18 milioane de lei, iar cheltuielile – la 10,6 milioane. Lahovari stie cum sa faca ziarului o buna imagine. In 1887, aduna pentru orasul Botosani, mistuit de un mare incendiu, suma de 7.487 de lei, cea mai mare dintre cele stranse de jurnalele care deschisesera liste de subscriptiuni. In noiembrie 1897, atunci cand apare articolul lui Lahovari contra lui Filipescu, publiatiile conduse de cei doi conservatori sunt, pe profil politic, cele mai populare din tara. In chiar ziua aparitiei articolului (L’Independence iesea pe piata dupa-amiaza tarziu), N. Filipescu ii trimite lui Lahovari, prin Victor Ionescu si Al. Saulescu, o provocare la duel pentru a doua zi. Cuvintele de provocare sunt grele si manioase. Lahovari nu se consulta cu nimeni si accepta imediat duelul. Le cere prietenilor lui, Constantin Isvoranu si Toma Ionescu, sa fie martori. Intre ei, martorii celor doua parti aleg arma duelului, spada, pe care, de altfel, o cerusera cei doi potrivnici.
Sunt amandoi buni spadasini si au mai avut intalniri “de onoare” si in alte imprejurari. Duelul e stabilit in sala de scrima a Societatii de Tir si Gimnastica de pe Cheiul Dambovitei. Inainte de inceperea luptei, C. Isvoranu, dupa uzanta, le cere celor doi combatanti sa se impace. Ambii refuza cu aceeasi hotarare. Si duelul incepe. Atacuri de o parte si de alta. Fandari elegante. La un moment dat, Lahovari se impiedica si aluneca in partea in care Filipescu intentioneaza sa atace. Acesta isi impinge spada, deja pornita, in chiar inima adversarului. Evident, nu voise asta, dar… Moartea e subita. O constata dr. Mina Minovici, chemat la fata locului. Societatea bucuresteana este consternata. Nimeni nu voise sa se ajunga aici. Nici N. Filipescu (care se alege cu o condamnare de sase luni, dar e gratiat de rege). “Destinul omului e in mana Domnului”, declara la inmormantare, cui vrea sa-l auda, decoratorul de pompe funebre Jean Costescu. O stim cu totii.