"King Kong" sau melodrama la apogeu

Ce poate fi mai kitsch decat o blonda frumoasa alergand prin jungla in négligé, urmarita de monstri carnivori? Aceeasi blonda frumoasa topind inima unei gorile uriase si inteligente, care se lasa distrusa pentru ea. Va suna familiar? Tocmai ati intrat in lumea inconfundabila a unuia dintre cele mai solide mituri cinematografice: King Kong. La ora actuala, mapamondul cinefil e inflamat de cea mai noua variatiune pe tema, care tocmai a avut premiera mondiala (in 7.500 de sali de cinema de pe planeta, inclusiv in Romania). Noul “King Kong” beneficiaza in primul rand de un colosal angrenaj de marketing, care a creat o anticipare uriasa: regia i-a fost incredintata lui Peter Jackson, care a strans 17 Oscaruri pentru trilogia “Lord of the Rings”. Mai mult, el este singurul regizor din istorie care a primit douazeci de milioane de dolari in avans, fiind implorat de studiourile Universal sa faca filmul. In al treilea rand, bugetul monstruos de care a beneficiat, 207.000.000 $, a fost doar un pic mai mare decat a avut “Titanic” (200.000.000 $). Unii dintre cei mai respectabili cronicari americani au cazut instantaneu in extaz, spunand ca productia este cea mai mare realizare epica a anului si ca imbina poezia cu suspansul intr-un mod nemaivazut. E foarte adevarat, Jackson si-a facut treaba ca nimeni altul, livrandu-ne cea mai buna varianta imaginabila a lui “King Kong” (cu aluzii tandre la productia originala, din 1933, cu Fay Wray, pe care o depaseste vizibil). Efectele speciale sunt covarsitoare, filmul e migalit cu rabdare inumana, prima parte – pana la acostarea vasului pe insula – este deosebit de reusita, avand toata nostalgia literaturii de aventuri, iar distributia este stralucita. Gratia indescriptibila a lui Naomi Watts (o actrita ireprosabila, prea multa vreme lasata in planul doi), intensitatea si alura vulnerabila a lui Adrien Brody si precizia cu care Jack Black reda nebunia mercantila a personajului sau – un regizor care isi pierde viata mai curand decat aparatul de filmat – sunt superlative ale interpretarii. Jackson este un profesionist perfect, care ii da publicului tot ce isi doreste (suspans, tandrete, discursuri autoreferentiale despre cinema, adrenalina, duiosie, citate cinefile, culoare, exotism, efecte vizuale si sonore zdrobitoare, morala finala si meditatie pe tema injustitiei si voracitatii umane), chiar in doze prea mari. Iar King Kong, cel tradat de toti, merita, pana la urma, sa fie prezentat in sloganul publicitar al filmului drept “a opta minune a lumii”… In fond, e la fel de neverosimil si fascinant precum Colosul din Rhodos sau Leul din Nemeea. Numai ca pacatul filmului vine tocmai din gigantescul sau si din dorinta de a spune totul. La sfarsitul celor 187 (!) de minute, dupa ce iti trec reactiile viscerale provocate de hacuielile fara sir de pe insula (pentru ca gorila se bate cu velociraptori, in timp ce membrii echipajului sunt zdrobiti sau tarati prin mlastina si atacati de un fioros trib primitiv, de reptile, lipitori, paianjeni si lilieci uriasi), dar si duiosia, incantarea si admiratia fata de munca uluitoare a lui Jackson, senzatia e de mult zgomot pentru nimic. Exceptional daca e privit in axa paradigmatica a filmelor despre King Kong, dar asurzitor, epuizant, melodramatic tocmai prin natura subiectului sau, anacronic si pana la urma futil, filmul este o mostra perfecta de grandoare casanta. That”s entertainment…

* King Kong Productie SUA, 2005. R: Peter Jackson. Cu: Naomi Watts, Jack Black, Adrien Brody, Andy Serkis, Jamie Bell. Distribuit de: Ro Image 2000. Premiera: 16 decembrie