"Manufacturierul" de lux

In ianuarie 2000 Patrizio Bertelli, director executiv al Prada a organizat o conferinta de presa la Milano cu ocazia plecarii bruste si furioase a designer-ului Jill Sander de la compania de design vestimentar Sander, fondata chiar de aceasta in 1968.
Prada a achizitionat casa Sander cu cinci ani in urma, ca parte a unei incercari de a se extinde. Cand a auzit termenul “de ne=locuit” pentru Jill Sander, Bertelli a rabufnit spunand ca “multe case de moda o duc bine in absenta unui creator vestimentar”. “S-a creat un nou tip de relatie intre stil si produs”, a spus el.
Saptamana aceasta Bertelli si-a inghitit cuvintele. #leadend#
Dupa doi ani de pierderi la Sander – 28,3 milioane de dolari doar in 2002 – si trei ani in care nu a primit nici o veste de la Jill Sander, Bertelli i-a cerut sa se intoarca. De asemenea, a desemnat-o pe Sander membru al comitetului de planificatori de strategii al Prada Holding, intarindu-i pozitia in companie.
“Era organul vital”, a spus Bridget Foley, editor executiv al Women’s Wear Daily, “iar cand a plecat a fost urmata de o suma intreaga de clienti”. Vanzarile la hainele Jil Sander au crescut in ultimii ani  – pierderile erau cauzate de preturile mari de la deschiderea noilor magazine la New York si Londra. Dar noii clienti nu prea aveau incredere in marca si reactiile critice au fost fara ecou. “Nu cred ca lumea modei a realizat cat de importanta era Jill Sander pana in momentul in care a plecat” a spus Carla Sozzani, proprietarul boutique-ului milanez 10 Corso Como si prietena veche a designer-ului.
Ceea ce Sander a adus si va readuce in design este o abordare riguroasa si meticuloasa a fiecarei fete a obiectului de imbracaminte precum si o atentie spre cele mai luxoase materiale si un interes de pionierat in tehnologia imbracamintii. Influenta ei in lumea modei este greu de incadrat, din moment ce tot ceea ce este la moda astazi incepand de la imbracamintea sport pana la broderia orientala a luat nastere datorita ei.
A mai fost numita “regina minimalismului luxos”, desi ea insasi prefera cuvantul “pur” fata de “minimal”. Hainele ei aveauun aer simplu – chiar plicticos, ar spune unii – dar atunci cand erau purtate faceau clientii sa dea navala. “Hainele ei sunt ca o strangere de mana confidentiala”, a spus Ronnie Newhouse, director de creatie al companiei de imagine si advertising Studio.
Rumorile din timpul disparitiei creatoarei Sander spuneau ca ar fi ales o alta casa de moda, de la Hermes la Dunhill. Cum spunea si Juliet Warkentin, director editorial al Redwood Publishing si fost editor al revistei Marie Claire, “nu ar fi putut renunta si apoi pleca la o alta casa de moda, la fel cum a facut Tom Ford cu Gucci si Yves Saint Laurent, pentru ca viziunea ei includea designul in sine.Era desigerul in postura de inginer pur”.
Sander crea imbracaminte pentru femei ocupate, active, neinteresate de arme pentru flirt. Creea de fapt pentru ea insasi. Intelepciunea populara spune ca nu exista un alt lucru la fel de important ca si loialitatea fata de client – si de aici nevoia constanta de re-inventare. Dar Sander, ai carei clienti s-au intors sezon dupa sezon, a dovedit exceptia.
Jil Sander s-a nascut cu numele de Heidimarie Jilline Sander in suburbia Hamburg-ului in 1943. Tatal ei era lacatus si s-a despartit de mama ei cand ea avea sase luni; tatal ei vitreg era agent de vanzari de masini. A studiat design-ul textil inainte de a se muta la Los Angeles ca jurnalist iar dupa moartea tatalui ei vitreg s-a intors in Germania si a devenit editor de moda.
In 1968 Sander se saturase sa scrie despre activitatea de design a altora si s-a gandit sa o inceapa pe a ei. Si-a abandonat primul nume pentru ca “Heidi suna atat de placut, de nemtesc”, si-a vandut Volkswagen-ul convertibil si si-a fondat propriul magazin, vopsit intr-un negru mat. Hainele create de ea au avut succes, iar la sfarsitul anilor ’70 si-a format un renume international, intrand pe piata ready-to-wear mai intai la Paris si apoi in 1988 la Milano, unde a fost primul designer german aparut in oras. Un an mai tarziu si-a vandut 33% din companie cu 56 de milioane de dolari si a folosit banii pentru a se extinde in Statele Unite.
A aparut la momentul potrivit. Obosit de excesul puterii si de cautarea unei alternative la Armani, profesionistul cu un cont solid in banca a preluat-o pe Jill Sander. “Daca nu am fi facut afaceri Jil Sander, nu am fi facut afaceri deloc”, spune Julie Gilhart, vicepresedinte la casa de moda Barneys New York. Afacerea s-a extins, incluz=nd o linie de imbracaminte barbateasca, genti si pantofi precum si licente pentru parfumuri, cosmetice si farduri si a adus profituri in valoare de 18,3 milioane de marci germane in 1999. Dar distinctia data de implicarea personala a creatoarei a ramas.
“Era viata ei”, spune Joan Burstein, proprietarul Brown’s, un boutique de specialitate din Londra care a vandut produse marca Sander timp de 15 ani. “Era foarte implicata emotional in ceea ce facea. Mereu isi lua vacante scurte.” Sander nu s-a casatorit niciodata si nici nu a avut copii. Are mai multe case – o vila din sec. al 19-lea in Germania plus resedinte in Elvetia si Paris, printre altele o biblioteca eclectica si intr-o continua extensie, o colectie de arta contemporana umpluta cu piese Cy Twombley si Jannis Kounellis, si un interes in arhitectura. Magazinele ei au fost concepute de arhitectul american Michaekl Gabbelini, iar casa ei de la Hamburg de Menzo Mongiardino.
Aceste interese se potriveau cu ceea ce insemna Prada. Bertelli si sotia lui, Miuccia Prada au o fundatie de arta contemporana la Milano care a gazduit prezentari ale artistilor precum Marc Quinn si Sam Taylor-Wood, iar magazinele Prada au fost concepute de arhitectii suedezi Herzog si de Meuron. Prin intoarcerea la Prada Sander si-ar extinde afacerile cu accesorii si ar ajuta Prada sa se pozitioneze ca un grup de lux.
Dar in loc de asta relatia Sander-Prada s-a deteriorat rapid. Sander este dulce la vorba, dar pretentioasa si ferma in fata compromisurilor. Se spune ca ea si Bertelli s-au ciocnit din cauza insistentei ei de a folosi materiale scumpe, apropierea ei de angajati si rata cresterii afacerii. Dar au tinut legatura dupa ce ea a plecat, si acum se pare ca armonia s-a reinstaurat.
Unii cinici sugereaza ca reunirea este un pretext pentru ca Bertelli sa cosmetizeze Prada pentru o vanzare. Cu datorii de 770 milioane de euro (907 milioane de dolari) la sfarsitul anului trecut, compania a vandut recent Church’s pe care a achizitionat-o in 1999. Dar indiferent de motive, reintoarcerea a fost primita cu bucurie in lumea modei. Designerilor le place ideea ca marile corporatii nu renunta la ei asa usor. Asa cum Mower spunea, “te simti bine cand esti razbunat”.