"Men in Black" la standardele Arthur Andersen

Arthur Andersen, fosta firma de contabilitate din Big Five care a dat faliment anul trecut ca urmare a scandalului din jurul companiei Enron, incerca din toate puterile sa creeze o puternica cultura organizationala interna. Tinerii angajati, foarte atent selectionati, erau antrenati sa urmeze rutine stricte, similare antrenamentelor marinei americane, destinate sa-i transforme in personal Arthur Andersen.
Totul a inceput in anii 1950, cand unul dintre parteneri, Eugene Delves, a oferit fiecarui nou angajat 5$ pentru a-si cumpara doar un anumit tip de palarii, parte a unui cod strict de vestimentatie menit a duce la crearea unei identitati tip Andersen.
Astfel de detalii sunt oferite de Barbara Ley Toffler, fost consultant pe probleme de etica din cadrul Andersen si de co-autoarea Jennifer Reingold, in cartea “Final Accounting: Ambition, Greed and the Fall of Arthur Andersen”.
Toffler a lucrat patru ani in cadrul Andersen, fara a avea un impact semnificativ asupra firmei sau a clientilor, insa descrierea sa legata de cultura corporatista promovata la Andersen scoate la lumina greselile facute. “Era o cultura in care toata lumea urma regulile si liderul,” scrie Toffler.
Lucrand in cadrul grupului de consultanta pe probleme de etica, Toffler a intrat in conflict cu practicile interne si cultura firmei. Desi nu dezvaluie nici un secret legat de firma, aceasta recunoaste ca cel putin pentru o perioada de timp a fost sedusa de banii pe care-i obtinea. Astfel, Toffler se intreaba, “daca eu am fost sedusa de aceasta cultura, ce am putea spune despre tinerii care intrau in organizatie fara a sti ce este normal si ce nu?”
Unul din semnalele ce indicau faptul ca Andersen urma sa aiba probleme, mai scrie Toffler, era dominanta departamentului de consultanta. Consultantii erau indemnati sa perceapa comisioane exagerate.
Odata cu trecerea timpului, cei 85.000 de angajati ai Andersen au inceput sa realizeze ca lucrurile incepeau sa scape de sub control, deoarece conducerea nu mai oferea nici o strategie, directie sau coerenta.
In 1998, scrie Toffler, se numara printre cei care intelesesera ca firma risca sa incheie rapoarte de audit care ar fi afectat reputatia Andersen. Drept urmare, a fost scris un memorandum care-i avertiza pe angajati. Dar nici de data aceasta conducerea nu a facut nimic. Toffler a demisionat catre sfarsitul anului 1999, cu doi ani inaintea prabusirii Enron.
In concluziile cartii sale, Barbara Toffler mentioneaza lucruri interesante despre ceea ce ar trebui sa se intample in continuare. Astfel, sustine Toffler, cele patru firme ce au supravietuit, Big Four, de audit si contabilitate, ar trebui sa renunte la activitatile de consultanta, abtinandu-se in acelasi timp de la a se implica in jocul contributiilor politice si influentelor din Washington, care, dupa parerea sa, a constituit cauza principala a ceea ce s-a intamplat in cazul Andersen. (catalina.apostoiu@zf.ro)