"Omagiul unui necunoscut: Gve Flaubert"

Presa culturala franceza a intrat, la sfarsitul saptamanii trecute, in ebulitie. Lire, Le Figaro litteraire, L’Express (sectiunea Livres) au consemnat, pe spatii ample, ceea ce nu putini numesc “Vanzarea secolului”, desi, dupa cum tot ei recunosc, secolul acesta are frageda varsta de 6 ani. Sacul superlativelor si-a lasat si mai departe baierele deschise: vanzarea pomenita are drept obiect colectia de carti a “librarului librarilor” sau, dupa expresia lipsita de orice urma de echivoc a altor cronicari, “a celui mai mare librar din lume”. Rasunetul acestei licitatii exceptionale, care a avut loc la H-tel Drouot, pe data de 20 iunie, ne-a indemnat sa facem o scurta paranteza in sirul evocarilor noastre ce au drept obiect best-seller-urile internationale. O paranteza ce nici macar nu este prea outree, cata vreme va fi dedicata tot cartilor bine vandute. Atat doar ca de pe urma acestor volume sunt colectate sume astronomice nu pentru ca au tiraje uriase, ci tocmai pentru beneficiaza de atributul raritatii sau chiar al unicitatii.
Marele librar la care ne referim este Pierre Beres. Nonangenar plin de bani, expert de prima mana in materie de manuscrise si carti rare, posesor al unui inegalabil fler negustoresc, gentilom nascut iar nu facut, in egala masura admirat si temut, subiect de scandaluri si posibil personaj de roman, Beres (nascut in 1913, la Stockholm si stabilit in 1926 la Paris), cel care a scos din joben, in 2001, cel mai bine vandut manuscris al tuturor timpurilor (“Voyage au bout de la nuit”, al lui Celine, considerat pierdut de mai bine de jumatate de secol; suma de vanzare 2 milioane de euro) a hotarat sa “iasa la pensie” si sa-si disperseze cabinetul de bijuterii livresti. A inchis pentru ultima oara usa libraria sale de pe avenue Friedland, langa Arcul de Triumf parizian, si a aruncat sub bataia ciocanului de la Drouot mai multe loturi de carti rarisime (un total de 12.000 de volume) care constituie colectia sa personala, adunata vreme de 80 de ani si compusa din piese pe care nu se gandise vreodata sa le puna in vanzare. Cum articolul acesta a fost predat inainte de ziua licitatiei, inca nu stim ce suma a adunat Beres, daca a depasit cele 7 milioane de euro estimate initial de catre pretaluitori, care a fost cea mai bine vanduta piesa sau cea care a starnit cele mai multe pofte licitatorilor. Stim doar ca si-au anuntat prezenta colectionari privati, biblioteci si universitati de pe tot globul, care si-au disputat nenumarate manuscrise ale lui Apollinaire (printre care si cele ale unor poeme celebre din “Alcools”, pe care Guillaume le-a facut cadou unui cuplu de romani cu care se intalnea regulat pe bulevardul Saint Germain. Interesant de notat e faptul ca pretioasele manuscrise au adastat intr-o casa din Romania care a fost teatrul unor teribile lupte in vremea celui de-al doilea razboi mondial, li s-a pierdut definitv urma si au reaparut din neant pe 20 iunie!), cinci volume autografe din jurnalul lui Stendhal, cea mai frumoasa editie originala aflata in colectie privata din fabulele lui La Fontaine, exemplare cu dedicatie din les Fleurs du Mal, Une saison en enfer cu urmatoarea enervant de lapidara dedicatie: “A P. Verlaine, A. Rimbaud). Nu in ultimul rand, un exemplar cu dedicatie din Madame Bovary: A Mr. Alexandre Dumas, Hommage d’un inconnu, Gve Flaubert. (Va urma)