Rådem si atåt

Se rÃ¥de mult in (sau de) publicitatea romÃ¥neasca. Clientii par din ce in ce mai dornici ca produsele lor sa fie sursa inepuizabila de bancuri. Seriile “Unirea” sau “Teletech” au intrat pentru ceva timp in folclorul urban. Are acest rÃ¥s continuu si riscuri? Va amintesc doar unul: iti amortesc muschii fetei.

Evident rÃ¥sul variaza in tonalitati, dar, in timp, se dovedeste a fi la fel de obositor. Putem sa ne sufocam in hohote daca vedem ultimele inventii publicitare pentru promovarea detergentului Bonux. Nu mai putin zgomotos ne putem manifesta la vederea unor vedete din RomÃ¥nia (sau de la Hollywood) scuturÃ¥ndu-si in fel si chip parul in reclamele la sampon – peste 3-4.000 de ani urmasii nostri vor spune ca scuturatul din cap al femeilor Head&Shoulders facea parte dintr-un dans ritual…

Un r̴s ironic sanatos merita si incercarile berii Ursus de-a ne face sa credem macar o secunda ca in Franta sau in Anglia amortesc localnicii c̴nd vad respectiva bere intr-o sticla aburita. Cam acelasi lucru il incerca parca si Timisoreana Рturisti straini veniti in Rom̴nia isi luau bere cu ei acasa, in strainatate. Adica isi goleau frigiderul de bere germana, irlandeza etc. si-l umpleau cu bere din Banat. Asadar, o posibila lectie: comicul, in sensul rau al cuv̴ntului, apare atunci c̴nd, in spatele clovneriilor propuse de agentii, se ascund mesaje megalomanice, lipsite de imaginatie.

Pentru alte subiecte bune de ironie e de ajuns sa priviti un calup pe National TV unde defileaza reclame cu European Foods, Drinks etc.

Mai exista posibilitatea rÃ¥sului sincer. La batonul de ciocolata “retro-Ceasca” Rom, de exemplu. Sau: la reclama Prigat in care intr-un peisaj feeric, inconjurat de ape, un pescar este tulburat la un moment dat de o minge de fotbal venita de pe plaja. E un rÃ¥s sanatos. Dar care risca sa inghete in timp. CÃ¥nd agentiile urmaresc o singura reactie – prin umor in diverse forme (voiosie, bascalie, poanta, banc…) – poti avea la un moment dat un rezultat periculos. Adica un consumator care vrea sa incerce si altceva.

In afara de rås, restul gamei de catharsis publicitar este mult involuat: tristetea, sentimentul de informare corecta, duiosia, curiozitatea, sentimentul originalitatii, incredere, am incercat sa numesc doar cåteva din trairile lipsa la consumatorul romån de publicitate.

O noua sursa de rÃ¥s pare a fi, in ultimul timp, specificul national. Adica publicitarii au inteles ca poti sa faci haz pe seama algocalminului si sa-l si vinzi. Numai ca e un calcul gresit aici. “Algocalmin” e o marca atÃ¥t de cunoscuta incÃ¥t se putea experimenta mult mai mult decÃ¥t ceva haz pe muzica traditionala. Cu durerea “romÃ¥neasca”, desi e amuzant, ramÃ¥nem in zona sentimentului mioritic fata de productia autohtona: ieftin, nu prea de incredere, dar foarte cunoscut. O zodie din care o alta marca ultracunoscuta, “Dacia”, s-a zbatut mult timp sa iasa. Nu fara mari hopuri daca ne gÃ¥ndim ca isi prezinta specialistii din service ca pe niste obsedati de reparatii…

Exista un pericol in acest moment: acela de a confunda un spot bun cu un spot amuzant. Dar asta se intÃ¥mpla pentru ca restul reactiilor consumatorului de publicitate nu sunt inca la mare pret. Publicitatea nu poate servi la nesfÃ¥rsit doar “circ”. Senzatia e ca, in urmatoarea perioada, va reusi agentia care va sti sa dea tonul in noi feelinguri publicitare, ceva mai complexe decÃ¥t simplul rÃ¥s, nervos sau nu.

De multe ori, publicitatea romÃ¥neasca seamana cu un prieten pisalog din liceu, cu care te regasesti dupa multi ani si care tine sa-si goleasca tolba de bancuri strÃ¥nse intre timp. 15% sunt bunicele, 70 % sunt proaste, 15% sunt catastrofale. Cert e ca trebuie sa rÃ¥zi, sa te prefaci ca-ti place. Dupa o astfel de intÃ¥lnire nu stiu daca ce urmeaza se mai poate chema o zi buna… Desi ai rÃ¥s!

* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media.