Rahan suprarealist

H’Art Gallery, de pe strada Eminescu, adaposteste o expozitie a unui tanar, pe numele sau Dan Colcer, cel putin interesanta: o combinatie a memoriei benzilor desenate cu influente suprarealiste (mai mult Max Ernst decat Dali). “Antropomorfisme” se cheama expozitia, lucru ce nu spune prea multe in comparatie cu lucrarile propriu-zise.
Spatiul in sine al picturii (acrilic si tus) este relativ mare, permitand ceea ce consider o caracteristica importanta a stilului Colcer: disparitia personajelor antropomorfe in prim-plan (mai curand un plin-plan), pentru a contrasta cu propria lor punere punere in abis.
Umanul nu ajunge sa fie caricatural, urmand totusi stilul inconfundabil al benzilor desenate (dar nu cel Roy Lichtenstein, ci acela pe care l-am gustat noi intr-o copilarie nu prea indepartata, a Pif-urilor si Rahan-urilor). Asta in privinta siluetelor mari – in general capete in ipostaze expresioniste, pierzandu-se in spatiul apropriat de privitor. Formele mici sunt lipsite insa de consistenta, vermilinii, niste oua moi (ca sa ajungem si la Dali) antropomorfe, “subiecti” supusi furiei celor mari. 
Curatorul expozitiei, Dan Popescu, il regaseste la Dan Colcer si pe Arcimboldo.  Cred ca l-a cautat in mod special. Poate un pic in ideea ce sta in spatele acestei expozitii (antropomorfismele ar fi genul proxim)… Dar sa mergem mai departe: contrastul dintre personajele fixate se extinde si la nivelul culorii, fondul fiind violat in permanenta de personajul-culoare. Imi ingadui sa afirm ca lucrarile lui Dan Colcer sunt reveriile unui paranoic, in tot ce poate fi bun din aceasta sintagma!?! Destinul acestor vise ramane la dispozitia receptorului, care trebuie sa continue povestea inmagazinata in incipitus-ul plastic.
Antropomorfismele sunt de fapt “orfisme”: stimulari ale reveriei personale, mici cantitati de drog injectat cu subtilitate pentru a porni mecanismul oniric. Personal, lucrarile lui Dan Colcer mi-au amintit de pagini din William Burroughs (fie ele din “Junkie” sau “Naked lunch”), ori de poezia lui Ferlinghetti (mai exact de “Wild dreams of a new beginning). Daca Dan Popescu l-a vazut pe Archimboldo, mi se va permite si mie indrazneala…
O viziune care-si imparte atmosfera intre post-apocaliptic si un nou inceput. Filonul e deschis.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar